Despre acest blog

Pentru că şi părinţii cresc!

şi pentru ca vreau să contribui la o lume mai frumoasă pentru copiii noştri - am creat acest blog unde vă împărtăşesc gânduri, experienţe, anunţuri, impresii şi recomandări utile pentru dezvoltarea noastră ca părinţi.

Citatul saptamanii

CITATUL LUNII:

„Copiii, şi cei mici şi cei mari şi cei drăgălaşi şi cei mai puţin drăgălaş şi cei bolnăvicioşi şi cei vioi trebuie să se simtă atât de firesc şi de liberi în casă, în faţa tatălui şi a mamei, încât să poată spune, fără rezerve, tot ceea ce vor să spună. Copilul nu trebuie să ajungă să gândească astfel: „Să spun sau să nu spun aceasta? Dacă spun mă va certa tata? Dacă spun, mă va bate mama?” Este posibil ca uneori copilul să aibă de spus lucruri importante, care dacă nu sunt spuse rămân în el, se încarcă cu ele şi-i vor crea stări dintre cele mai dificile pentru mai târziu sau chiar pentru toată viaţa.

Când copilul nu se simte liber în faţa tatălui sau a mamei cum poate spune ceea ce are de spus? Pentru copil este imperios necesar să poată vorbi liber. Să greşească, să exagereze, să fabuleze. Tatăl sau mama vor încerca, într-o manieră delicată, să-l îndrepte, vor încerca să reformuleze ceea ce a spus copilul, dar niciodată să nu-i răspundă astfel încât copilul să se teamă să mai vorbească, să se manifeste, să se teamă să spună ce ar fi vrut să spună."

preot arhim. Simeon Kraiopoulos, din cartea Părinţi şi copii. Despre educaţia copiilor, editura Bizantină

Cursuri:

Învață-ți copilul să învețe

Curs pentru parinti si copii

cu Sid Jacobson (SUA)

2 iulie 2014, ora 17.00

 

Lecții de gândire pentru copii

Lecție demonstrativă gratuită:

Copii 9-12 ani: martea, 6, 13, 20, 27 mai, 3, 10, 17 iunie 2014, orele 18,30 - 19,30


Detalii: aici

Înscriere pe mail la adresa gandire@mindmaster.ro (numele copilului, varsta/clasa si un numar de telefon al parintilor) sau la telefon 0725 999 777

Mihaela Zaharia

La Disneyland Paris: ziua 4 (Disney Studios & Discoveryland)

 

Astfel ne-am mai făcut cu 4 Fast Pass-uri la Liftul Groazei, cel care te trăgea în jos cu o viteză mai mare decât cea gravitaţională … ceea ce pe mine nu mă încânta deloc. Între timp am zis că testez senzaţia cu Paraşutele verzi care aveau o viteză de cădere mai lentă, doar că tot erau întruna în verificări pentru probleme tehnice. Cum nici experia asta nu îmi suna bine, am renunţat cu totul şi cât tati s-a dat iar în montaigne-russe, noi ne-am dat lent în Slinky Dog Zigzag Spin (uitându-ne la cei care urlau în RC Racer) şi apoi în Covorul fermecat al lui Aladin.

 

Fiindcă Ioana vroia şi ea în liftul Groazei şi fiindcă nu avea voie fără să fie însoţită de un părinte, până la urmă am acceptat. Şi până la urmă a fost mai ok decât mă aşteptam în sensul în care nu cazi chiar toate cele 12 etaje în gol până jos, ci le cobori în 3 reprize. Adică mai aveai timp să respiri o dată între ele. Si sa deschizi ochiii Smile.

 

Apoi, fiindcă iar tati a insistat ne-am pus la coadă la Carapacele de broaşte ţestoase. Am sta o oră în acelaşi regim în care nu vezi de afară cam cât de lungă e coada. La un moment dat Robert a vrut să facă pipi şi cum înăuntru nu exista nici o toaletă (şi mai aveam ceva până ajungeam la capăt), să ieşi afară era prea mult deranj, am golit sticla de apă şi am folosit-o pe post de oliţă Smile. Nu ştiu ce făceam dacă îi venea Ioanei, aşa că ne-am învăţat să îi întrebăm înainte de a ne aşeza la vreo coadă căreia nu-I vedeam capătul dacă vor la baie. Însă carapacele de broaşte nu mergeau ca ţestoasele pe nisip, ci ca Nemo când l-a luat curentul. La început a fost frumos, vedeam peştişori, meduze, toate colorate, dar după ce am văzut şi un rechin a început vârtejul rotindu-ne carapacea în care eram toţi 4 (câte 2 spate-n spate) şi ducându-ne cu viteză mare în sus, în jos, la stânga, la dreapta, oblic pe laterală încât eu  … am mai văzut doar ieşirea atunci când viteaza a încetinit. Copiii au stat cu ochii deschişi şi cică … le-a plăcut Smile . Aici înălţimea minimă era 1,07 m.

 

Ne-am mai distrat desenând şi învârtind desenele ca să le facem animate în Art of Disney Animation şi am plecat in parcul Disney unde ne mai ramasese de vazut Discoveryland. Ratasem doar Armaghedon pe lângă care trecusem de câteva ori, ultima dată supăraţi că restaurantul Blockbuster era închis aşa că am mâncat în Disney Studio 1 la un fast food unde mâncare n-a avut absolut nici un gust.

 

Dupa ce ne-am luat Fast Pass-uri la Buzz si Space Mountain (doar pentru tati) ne-am pus la coadă la Autopia, unde nu se puteau lua fast-pass-uri. Aici ne-am plimbat cate doi in masinute “conduse” de copii, adica ei aveau volanul si noi .. pedalele.

 

Apoi am impuscat tintele luminoase la Buzz Lightyear Laser Blast cu pistoalele cu laser din vagaonele trenuletului, ne-am plimbat prin spațiu cu nava spațiaală de la Star Tours si ne-am uitat la desene animate in Videopolis in timp ce tati s-a dat in Space Mountain. Captain CEO si Nautilus erau inchise, Orbitron nu ne-a tentat, așa că după ce am mancat iar mancare de fast-food fără gust am plecat în Disney Village. Acolo cel puțin înghețata Haagen Dazs de lângă cinema a fost foarte bună. Ne-am mai plimbat prin magazine, ne-am luat niște monede amintire de la automatul de monede, ne-am uitat la balonul de pe lac și am plecat.


Am revenit însă în sat în ultima zi dimineață (după ce ne-am lăsat bagajele la gară) când ne-am dat cu hidrobicicletele pe lac și am mâncat la restaurantul Rainforest Café unde a fost foarte frumos pentru că totul înăuntru imita atmosfera dintr-o junglă. Am avut lângă noi elefanți, gorile și papagali care se mișcau și scoteau sunete. Am avut furtună cu fulgere și tunete în timp ce mâncam. Am admirat acvarii imense de pești, cascada și cerul plin de stele … în timp ce am mâncat porții imense (pe care n-am reușit să le terminăm) cu gust foarte bun și la prețuri similare cu fast-food-urile fără gust. Fiind pranzul, restaurantul era aproape gol, seara însă se intră doar cu rezervare în prealabil.

Astfel și ultima experiență din Disney a fost tot una plăcută. Ceea ce vă dorim și vouă.


Poze:  AICI



Arhiva