Despre acest blog

Pentru că şi părinţii cresc!

şi pentru ca vreau să contribui la o lume mai frumoasă pentru copiii noştri - am creat acest blog unde vă împărtăşesc gânduri, experienţe, anunţuri, impresii şi recomandări utile pentru dezvoltarea noastră ca părinţi.

Citatul saptamanii

CITATUL LUNII:

„Copiii, şi cei mici şi cei mari şi cei drăgălaşi şi cei mai puţin drăgălaş şi cei bolnăvicioşi şi cei vioi trebuie să se simtă atât de firesc şi de liberi în casă, în faţa tatălui şi a mamei, încât să poată spune, fără rezerve, tot ceea ce vor să spună. Copilul nu trebuie să ajungă să gândească astfel: „Să spun sau să nu spun aceasta? Dacă spun mă va certa tata? Dacă spun, mă va bate mama?” Este posibil ca uneori copilul să aibă de spus lucruri importante, care dacă nu sunt spuse rămân în el, se încarcă cu ele şi-i vor crea stări dintre cele mai dificile pentru mai târziu sau chiar pentru toată viaţa.

Când copilul nu se simte liber în faţa tatălui sau a mamei cum poate spune ceea ce are de spus? Pentru copil este imperios necesar să poată vorbi liber. Să greşească, să exagereze, să fabuleze. Tatăl sau mama vor încerca, într-o manieră delicată, să-l îndrepte, vor încerca să reformuleze ceea ce a spus copilul, dar niciodată să nu-i răspundă astfel încât copilul să se teamă să mai vorbească, să se manifeste, să se teamă să spună ce ar fi vrut să spună."

preot arhim. Simeon Kraiopoulos, din cartea Părinţi şi copii. Despre educaţia copiilor, editura Bizantină

Cursuri:

Învață-ți copilul să învețe

Curs pentru parinti si copii

cu Sid Jacobson (SUA)

2 iulie 2014, ora 17.00

 

Lecții de gândire pentru copii

Lecție demonstrativă gratuită:

Copii 9-12 ani: martea, 6, 13, 20, 27 mai, 3, 10, 17 iunie 2014, orele 18,30 - 19,30


Detalii: aici

Înscriere pe mail la adresa gandire@mindmaster.ro (numele copilului, varsta/clasa si un numar de telefon al parintilor) sau la telefon 0725 999 777

Mihaela Zaharia

La Disneyland Paris - ziua 1 (Adventureland si Frontierland)

 

Stiam ca se cumpara bilete si online, fara ora de plecare, dar am preferat sa le cumparam de la fata locului și așa am făcut. 4 bilete (2 adulți și 2 copii) au fost aproape 70 de euro, doar dus, vreo 40 de minute. Și deși autobuzul VEA a oprit în fața unor hoteluri, nu a mai ajuns și la al nostru și la altele, ci ne-a lăsat la stația RER din fața Disneyland-ului unde opreau și autobuzele care făceau naveta de la hotelurile din apropiere și șoferul ne-a indicat pe care să îl luăm mai departe. Dacă eram atentă citeam "detaliul" acesta pe site-ul VEA, cum am făcut-o ulterior ca să descopăr de ce hotel Kyriad avea o steluţă în dreptul lui pe lista hotelurilor unde merg autobuzele VEA pe care mi-o scosesem la imprimantă şi o aveam cu mine.

 

La Kyriad Hotel era ceva coadă la recepție, dar a mers relativ repede, ne-am cazat, ne-am ales intervalul orar pentru micul dejun, ne-am interesat dacă putem mânca în seara aceea la restaurantul lor, ne-am cumpărat biletele pentru Disneyland (4 zile la preț de trei adică 142 euro/copil și 168 euro/adult) și ne-am dus în cameră la etajul 1, din cele trei etaje disponibile (plus parter și etajul 2). În cameră exista un pat dublu și două paturi supraetajate pentru copii, televizor însă … spre surprinderea mea nu aveam frigider. Exista în schimb fierbător de apă cu plicuri de cafea, cafea fără cofeină, ceai , biscuiți și bombonele care se adăugau zilnic dacă le consumam între timp. La fel cum se schimbau prosoapele, săpunurile și gelurile de duș iar în penultima zi a apărut și un covoraș în baie Smile.

 

Apoi am coborât la restaurant unde ca să intrăm a trebuit să stăm la coadă de afară. Prețul era fix 21 euro adult, 9,5 euro copil și aveau în acea perioadă o ofertă specială, gratis pentru copiii sub 7 ani. Servirea a fost tip bufet însă mâncare nu a fost cine știe ce sau nu am avut eu noroc că am nimerit niște spaghete cu un sos foarte sărat, deși și Ioana s-a plâns de aripioarele ei prea sărate pe care eu nu am apucat să le gust.

 

A doua zi dimineață ne-am trezit și ne-am dus la masă cu cardul zilei respective în mână. Aveam un singur card pe zi, așa că trebuia să fim toți prezenți în preajma lui când intram și nu ne-am mai permis să venim pe rând la masă ca în alte părți. Oricum, tot am stat la coadă. Apoi iar la coadă să ne luăm tăvile, timp în care copiii ocupau masa. Că era plin. Mâncarea a fost bună. Mie mi-a plăcut … fasolea. N-am mâncat în viața mea fasole la micul dejun așa că asta am mâncat în fiecare zi Smile. Din loc în loc existau dozatoare de cafea, de suc (mere şi portocale) şi de apă.

 

La Disneyland am ajuns cu autobuzul hotelului care vine destul de des. La intrare în parc am stat la coadă. Adică erau vreo 6 cozi pentru verificat bagaje. Culmea e că mergeau mai repede cozile de pe mijloc unde îți verifica cineva bagajul cu lanterna, bineînțeles după ce scoteai cam tot ce exista înăuntru, chiar și de pe buzunarele laterale. Acolo unde bagajele se puneau pe bandă, coada mergea mai greu. După aceea am intrat la parterul hotelului Disney unde existau și casele de bilete și intrarea propriu-zisă în parc prin turnicheți rotativi în care trebuia să introduci biletul și să îl iei înapoi înainte de a trece. 

 

Fiindcă începuse să picure și fiindcă spre deosebire de noi, Ioana nu avea geacă rezistentă la ploaie, am intrat imediat în primul magazin din cele două laterale intrării să cumpărăm o pelerină de ploaie. Existau două mărimi universale, una de copii și una de adulți, cea de copii a fost 7 euro.

Apoi am intrat iar la parterul unei clădiri (am aflat ulterior că deasupra era stația de trenuleț) de unde ne-am luat pliante cu hărțile și programul parcurilor. Tot acolo existau dulăpașe cu cheie pentru păstrat bagajele.

 

Am trecut pe aleea principală plină cu magazine şi ceva restaurante care mi-a plăcut foarte mult, parcă eram într-un oraș de poveste și am mers sus în stânga ca să intrăm în Adventureland, conform planului nostru.

 

După ce am intrat am făcut iar stânga și ne-am dus spre cel mai impunător lucru de acolo, copacul lui Robinson. Sau cabana. Oricum am urcat pe scări în copac, tot verificând dacă e natural sau nu. Nu e natural, dar așa pare de la distanță. Copiii erau încântați, chit că încă picura. Am intrat pe o parte (prin celebrii turnicheți pe care i-am regăsit la fiecare atracţie - aşa ştiu ei câte persoane intră, câte locuri mai au şi care e timpul de aştepare la coadă pe care ţi-l afişează) și am ieșit prin altă parte, aproape de corabia piraților în care am urcat doar, că nu se vizita nimic și înăuntrul ei. În schimb ne-au plăcut labirinturile din muntele de lângă și mai ales podurile suspendate pe care ne-am tot legănat. De acolo ne-am tot învârtit prin zonă, mirându-ne că unele restaurante erau închise până am ajuns la un trenuleț. Ne-am prins noi că era coadă mare la trenuleț și să ar fi o idee bună să ne luăm Fast Pass așa că ne-am pus la coada de Fast Pass. Adică introduceai biletul de intrare într-o maşinărie care îţi scotea alt bilet pe care era scrisă ora la care să te întorci ca să intri fără să stai la coadă. Fireşte, bieltul de intrare ţi-l dădea aparatul înapoi. Din câte am înţeles nu aveai voie să ai două Fast Pass-uri în acelaşi timp şi după ce am ajuns acasă am aflat că mai există şi un Fast Pass Premium de existenţa căruia n-am ştiut în parc. Însă atunci a venit o femeie imediat și ne-a întrebat în engleză dacă suntem 4, noi am confirmat că da și ne-a dat cele 4 fast pass-uri ale ei că nu îi mai trebuie. Ora de intrare era după 5 minute, așa că ne-am dus la intrarea specială pentru cei care au fast pass și într-adevăr am intrat foarte repede. Doar că nici noi nu știam unde. Adică, am văzut un trenuleț cu mai multe vagoane şi cu câte două locuri pe rând, eu am stat cu Ioana în față, Cătălin cu Robert în spate, dar n-am știut ce face trenulețul până n-a pornit ... intrand in intuneric, mergand foarte abrupt in sus, coborând dintr-o dată, trecând printr-un fel de cascadă care ne-a udat, trecând prin apă care ne-a stropit, mergând cu viteză mare înclinat pe laterală … am ieșit de acolo buimaci, eu tot uitându-mă din când în când în spate să văd ce face Robert. De frică se pusese cu capul în jos înspre picioare, decizie nu prea inspirată fiindcă la mișcările bruște s-a lovit la cap. Ioanei în schimb i-a plăcut. Cătălin era încântat!

 

Pentru că zona arăta altfel ne-am prins noi că am intrat în altă "țară" și ne-am întors la intrarea inițială. Apoi drumul ne-a dus spre un castel în care am tot mers până am dat de o coadă mare de oameni  … care așteptau alt trenuleț. Oh, nu alt trenuleț, cine știe ce mai face și ăsta! Din fericire trenulețul piraților din Caraibe a fost mult mai blând decât cel de mină. Ceea ce pentru mine a fost o ușurare, dar nu și pentru Cătălin care ne-a dus să căutăm cel mai tare montaigne-russe din Disneyland, Indiana Jones. L-am găsit ușor, doară că … era închis. De tot, era în reparații, cu un gard înalt în jurul lui astfel încât nu am putut vedea nimic înăuntru.

 

Dar văzusem pe hartă că mai există un tren în Frontierland, unde fusese și cel minier, așa că ne-am îndreptat într-acolo. Era un tren obisnuit care face înconjurul parcului, dar plimbarea a fost bine-venită. Ne-am întors de unde am plecat ca să prindem spectacolul Tarzan, foarte frumos și el. Apoi ne-am oprit la locul de joacă Satul lui Pocahontas, timp în care eu am mai colindat magazinele, ochind și următoarele atracţii. După ce am terminat cu joaca și gustarea ne-am plimbat cu vaporașul de unde am văzut și Casa Fantomelor în care am intrat după aceea. Deși ne așteptam la ceva foarte înfricoșător sau impresionant de vreme ce alții ne spuseseră că au fost de mai multe ori de mult ce le-a plăcut, pe noi nu ne-a încântat așa tare. În schimb chiar ni s-a făcut foame și după ce am mai trecut și printr-un fort am ajuns la restaurantul mexican unde mâncarea a fost relativ ok.

 

Apoi am ieșit pe unde am intrat descoperind în zona centrală a parcului o mare de oameni care așteptau ceva stând pe jos pe iarbă și pe trotuar. Ne-am adus aminte că e vorba de parada Disney de care noi uitasem, așa că ne-am căutat și noi loc pe iarbă și ne-am pus pe așteptat. Oricum, când a început, toată lumea s-a ridicat în picioare. Parada începea la ora 19,00 fix și era anunțată la difuzoare de la 18,50 în cel puțin 5 limbi. A fost frumos într-adevăr, nu mai știu cîte personaje au trecut, suficiente oricum și foarte mari, în calești sau mijloace de transport foarte frumos decorate și pe muzică antrenantă. După ce s-a terminat o mare parte din mulțimea de oameni a mers în urma ei spre ieșire, printre care și noi. La hotel ne-am dus iar cu autobuzul hotelului, plin de copii veseli sau plângăcioși și părinți obosiți.

 

POZE:  AICI

Arhiva