24 iul. Managementul timpului ... pentru părinţii în vacanţă După ce apar copiii, multe lucruri se schimbă în viaţa noastră. Printre care şi îndeplinirea exactă sau la timp a planurilor pe care ni le-am făcut anterior. Cei mici au o "calitate" aparte de a da peste cap orice plan şi asta în ultima clipă. Aproape că dispar întâlnirile la ore fixe, devenind în cel mai bun caz întâlniri într-o perioadă de timp limitată - "ajungem şi noi între 10 si 11." Făcutul bagajului pentru vacanţă dureaza o zi întreagă şi ieşitul din casă cel putin 2 ore. Inclusiv căutat jucăria preferată pierdută momentan, dar fără de care nu puteţi pleca în nici un caz. În schimb orice activitate în desfaşurare este întreruptă dacă în "planul" copiilor apar nevoi urgente de-ale lor. Deveniţi magician la a identifica restaurante la orele fixe de masă sau la inventat un pat cand le e somn chiar dacă ... sunteţi cu rucsacul în pădure. Uneori pare aproape o utopie să ne ţinem de planurile făcute în relaţie cu copiii noştri, lucru dificil de înţ ... By Mihaela Zaharia 3199 0 Citește mai mult
24 iul. De ce cursuri pentru părinţi Dar tu nu ai invatat la facultatea de psihologie despre comportamentul copilului la varsta de 2 ani? - Da, am invatat, dar stii ... cursurile nu urlau! Asa a decurs un schimb de replici dintr-un dialog pe care l-am avut cu o prietena, pe vremea cand primul meu copil tocmai implinise 2 ani. E adevarat, cursurile nu urlau, ci descriau frumos si in liniste caracteristicile fiecarei varste, achizitiile ce trebuie facute, stimularile potrivite fiecarui stadiu, diferentele normale si cele patologice, dar nu spuneau nicaieri: ce faci cand copilul incepe sa urle in supermarket ca “vlea bombo loz” si tu nu ai de gand sa-i cumperi? ce faci cand ia jucaria altui copil la groapa cu nisip si nu vrea deloc sa o dea inapoi? sau fugareste pisica prietenilor prin toata casa cand sunteti la ei in vizita? si in sfarsit, la restaurant vrea sa manance tot, doar ca ... din farfuria de pe masa alaturata? In acel moment, am inceput sa caut raspunsuri. In primul rand in carti. Cu une ... By Mihaela Zaharia 3882 0 Citește mai mult
24 iul. Trei în unu Vi s-a întâmplat să gândiţi, judecând uneori lucrurile la rece, ca un adult neutru, uneori vorbind ca şi părinţii voştri cu copiii proprii sau cu subalternii, iar alteori vî permiteţi să vă comportaţi ca şi cum aţi fi iar copil? V-aţi auzit spunând de exemplu: „Unde putem găsi informaţii exacte despre acest fapt?”, “Maria, trebuie să te speli pe mâini înainte de masă!”, “Azi am chef să joc un fotbal”? Teoria numită Analiza Tranzacţională ne spune că acest lucru este firesc, întrucât avem în fiecare din noi trei stări ale eului: starea de Părinte, cea de Adult şi cea de Copil. Şi în fiecare moment din viaţa noastră, ne aflăm într-una din aceste stări. Prima stare care se formează este cea de Copil. Din starea de Copil ne exprimăm dorinţele, emoţiile şi sentimentele. Această stare ne permite să fim creativi şi intuitivi. Cel mai des o trăiesc, într-adevăr, copiii. Ei sunt cei care spun foarte des că vor sau nu vor c “Vreau îngheţată!&rdquo ... By Mihaela Zaharia 3610 0 Citește mai mult
24 iul. Cum să-ţi înveţi copilul să ia decizii bune „Deciziile noastre, si nu condiţiile de viaţă ne determină soarta”. (Anthony Robbins) Luăm în fiecare zi hotărâri. Mai mici sau mai mari. Pentru noi sau pentru copiii noştri. Vrem să luăm întotdeauna cele mai bune hotărâri. Şi sperăm ca şi copiii noştri să ia cele mai bune hotărâri pentru ei mai ales când noi .. . nu suntem de faţă. Însă ca orice abilitate şi aceasta are nevoie de exerciţiu pentru a fi aplicată cu succes în mod constant. Astfel încât uneori cea mai bună decizie pe care putem să o luăm e să nu mai luăm noi decizii in locul copiilor noştri, ci să îi implicăm şi pe ei în acest proces. Şi să îi lăsăm să facă singuri alegeri, asumându-şi consecinţele acestora, începând desigur cu situaţii mărunte a căror consecinţe, chiar şi negative, să fie uşor de suportat. Ştim cu toţii cât de mult le place copiilor să hotărască ei singuri. Uneori însă nouă nu ne pică bine asta. Uneori nu avem timp să îi lăsăm pe ei să decidă, uneori deciziile pe care ei le- ... By Mihaela Zaharia 4089 0 Citește mai mult
24 iul. Înainte de a începe şcoala ... Incepe scoala. Multe din discutiile din ultimul timp au acest subiect fiindca majoritatea prietenilor mei au copiii in clasa … intai. Mai am pana sa simt pe pielea mea emotiile de parinte in clasa I, dar nu pot sa nu ma gandesc ce as face daca as avea acum fetita in clasa I. Asa ca … - M-as intreba din timp ce fel de educatie vreau pentru copilul meu pe termen lung. Vreau sa fie olimpic la matematica sau vreau sa fie balerina? Vreau sa aiba o relatie buna si calda cu invatatoarea lui sau vreau sa invete ce inseamna autoritatea si rigoarea? Vreau sa isi dezvolte creativitatea, sa faca propriile alegeri si sa fie independent sau vreau sa stie sa asculte, sa se conformeze si sa respecte reguli clare? In functie de raspunsurile pe care le dorim amandoi parintii, cautam scoala si apoi omul –invatator care sa indeplineasca aceste valori. Asta … cam cu un an inainte. - Acasa ne-am juca din ce in ce mai des de- ... By Mihaela Zaharia 2027 0 Citește mai mult
24 iul. Bine ai venit acasă! S-a intamplat acum cateva zile. M-am nimerit intr-o dupamasa stand pe o banca cu Robert in carucior langa o gradinita pe la ora 16. Pe langa mine a trecut o fetita vorbind cu mamica ei. Nimic neobisnuit, asa am realizat si eu cat de aproape e gradinita si ca e ora 16. Apoi a mai trecut un tatic cu baietelul lui .... la un metru in spate. Si inca o mamica citind o hartie scrisa la calculator alaturi de fetita ei. Mai apare o mamica cu baietelul ei mergand in fata ei ... tot cu un metru. Ceva era ciudat ... nimeni nu vorbea. Si nici nu se atingeau. La un moment dat aud si un copil vorbind si ma intorc bucuroasa spre el, o fetita vorbea cu mama ei, care vorbea si ea, insa ... la telefon. Apare si o bunica. Diferenta ca isi tinea nepotul de mana, dar intre ei era tot ... liniste. Ma mir. Poate stiu ei vre-o regula de politete pe care eu n-o cunosc. Ca atunci cand eram mica si mi se spunea ca “nu-i frumos sa mananci pe strada”. Poate acum nu e frumos sa vorbesti pe strada. Sau p ... By Mihaela Zaharia 4372 0 Citește mai mult
24 iul. Concediu cu cei mici N-am sa scriu acum despre o zi cu copiii, asa cum mi s-a dat mai demult o idee, ci despre 14 zile cu copiii, atat cat a durat anul acesta primul nostru concediu la mare cu cei doi copii: Ioana (3 ani si 2 luni) si Robert (8 luni). Aranjati dupa cum urmeaza: tati in fata la masina si mami in spate, intre cele doua scaunele, unul pus cu fata la directia de mers (Ioana), altul pus cu spatele (Robert). Si ca sa structurez intr-un fel toata aceasta experienta complexa am sa apelez la o metoda pe care o predau in training si care se cheama 'Six thinking hats'. Fiecare palarie reprezinta un anumit stil de gandire: Palaria Alba: informatii Palaria Galbena: aspecte pozitive Palaria Neagra: aspecte negative Palaria Verde: idei noi, creativitate Palaria Rosie: sentimente, emotii si intuitie Palaria Albastra: organizarea intregului proces de gandire Palaria Alba (informatii): Concediul nostru a durat 2 saptamani. Am fost pe litoralul bulgaresc intr-un sat de vacanta specia ... By Mihaela Zaharia 2974 0 Citește mai mult
24 iul. Fraţi fără rivalitate Fiindcă am fost singură la părinţi, întotdeauna mi-am dorit cel puţin doi copii. Pe care acum îi am, o fetită Ioana, de aproape 5 ani şi un băieţel, Robert de doi ani jumate. Şi fiindcă mi-am dorit foarte mult ca ei să se înţeleagă bine am început să lucrez la asta înainte de a avea al doilea copil. Aşa că i-am prezentat fetiţei mele beneficiile de a avea un frăţior sau o surioară ceea ce nu a fost greu deloc fiindcă era oricum atrasă de toţi bebeluşii din parc. Ceea ce am reuşit a fost peste aşteptări: în fiecare dimineaţă se ducea la uşă şi întreba Când vine bebe? Când vine bebe? L-a simţit când era în burtică, a ştiut din timp că voi pleca la spital şi mă voi întoarce cu bebe iar ea va rămâne acasă cu tati şi buni şi va veni şi ea în vizită. Când am venit acasă însă am avut o problemă deloc anticipată fiindcă nu citisem despre aşa ceva în nici o carte: fetiţa mea a început să plângă că vrea ea ... să alăpteze bebeluşul! Acesta a fost doar începutul, frumos de altfel, dar de ... By Mihaela Zaharia 3474 0 Citește mai mult
18 iul. Cu "NU" în braţe Când eram în şcoala primară am avut o lecţie cu “Fetiţa care l-a luat pe nu în braţe”. O mai ţineţi minte? Între timp copiii de atunci au crescut, au devenit şi ei părinţi şi l-au luat iar pe “nu” în braţe când vorbesc cu copiii lor. “Nu sări!”, “Nu ţipa!”, “Nu lovi!” Vi se par cunoscute? Mie da. De multe ori aud şi am tendinţa să spun astfel de replici copiilor mei. De multe ori mi le spuneam şi mie însămi: n-am sa mai întârzii, n-am să mai las lucruri neterminate, etc. Şi mi se parea firesc. Pănă când am făcut un curs de programare neurolingvistică şi toţi cursanţii am fost rugaţi să NU ne gândim la un iepure albastru. Să nu ne gândim ... uşor de spus, dar când am încercat să facem asta, în minte ne-a apărut ... iepurele. Cum să nu ne gândim la el? Astfel am învăţat şi eu ca mintea umana nu ştie să proceseze negaţiile. Şi mi-am adus aminte de toate situaţiile pe care le-am trăit, pe care le-aţi trăit şi voi cu siguranţă, ... By Mihaela Zaharia 3817 0 Citește mai mult