Aveam de gând să mergem în Veneția dacă tot mergeam în Istria, însă nu aveam de gând să ne cumpărăm excursia pe plajă – așa cum s-a întâmplat.

În prima zi la plaja cu nisip, ne-am trezit lângă noi cu un tip cu un pliant despre o excursie cu vaporașul în Veneția. Ni l-a lăsat să îl studiem, apoi s-a întors. Ne-am ales astfel cu o excursie de 150 euro/2 persoane și copiii gratis care începea la 6,20 dimineață – ora la care ne lua autocarul din Medulin și ne ducea în portul Pola să luăm vaporul. Ceea ce am și făcut. Vaporul era mare – spre bucuria lui Robert, cred că eram 300 de persoane în el și unii abia au găsit loc.

Noi am găsit loc toți 4 pe o banchetă de 3 locuri, dar … la geam unde a stat Robert și s-a tot uitat la vaporașele din jur. Pe drum s-au mai jucat cu copiii de pe bancheta din spate (și-au făcut poze unii altora și au tot chicotit, fiecare într-o altă limbă), au mai mâncat, am mai ieșit cu ei afară și ne-am uitat la apă:

La un moment dat am fost chemați de ghizi să ni se spună programul excursiei în diferite limbi. Așa am aflat că mai avem de plătit opțional: un vaporaș dacă nu vrem să mergem pe jos din port până în Piața San Marco sau la întoarcere, masa de prânz, dacă vrem să mâncăm cu tot grupul,  plimbare cu gondola și vaporașul de întoarcere  în port. Am ales vaporașul de întoarcere (25 euro / pers, copiii peste 4 ani 15 euro) fiindcă făcea și un ocol al insulei și masa de prânz (2 porții de câte 20 de euro).

Până în Veneția am făcut 3 ore. Din port am mers pe jos cu 2 ghizi până în Piața San Marco, dar într-un ritm foarte rapid:

Noi eram pregătiți oarecum și împrumutasem un cărucior să îl tranportăm pe Robert mai repede, așa că am ajuns și noi să hrănim porumbeii.

N-am mai prins explicațiile ghizilor în engleză, că de, căruciorul trebuia cărat în brațe peste poduri și am mai găsit și lucruri interesante de văzut pe drum, cum a  fost expoziția Vivaldi:

Șau să facem poze gondolelor:

La 13.00 ne-am întâlnit cu ghizii și am mers tot grupul la masă. Deja îmi părea rău după banii dați, când vedeam că la orice chioșc o felie mare de pizza sau un calzone erau 3 sau 4 euro. Am mâncat paste, lasagna, salată, înghețată, apă, pepsi și … vin roșu și vin alb. Cred că vinul era cel mai scump din toată masa asta, dar cum noi nu suntem băutori, mai bine dădeam banii pe pizza pe stradă. După masă ne-am dus singuri să vedem Podul Rialto unde am făcut câteva poze și ne-a făcut și nouă cineva:

Apoi am avut timp doar să ne cumpărăm înghetață (cea de la restaurant nu a fost cine știe ce și oricum nu era de pepene galben – preferata mea).  Am luat două cupe de fiecare, dar erau foarte mari, iar copiii nu au putut să mânânce decât una și restul le-am mâncat eu alergând pe drum că pierdeam vaporașul de întoarcere.

Bineînțeles că nu am avut timp să vizităm nimic, doar să privim de afară. Nici măcar nu ne-am cumpărat ceva amintire (dar am o chestie mica din sticla de Murano din 2003 cand mai fusesem) doar Ioana și-a luat o mască cu pene de la un chioșc de lângă terasa restaurantului (pe care ulterior a uitat-o in Viena si am recuperat-o dupa cateva luni), însă cel puțin am prins vaporașul:

Și am văzut Veneția și din interiorul canalelor:

Și culmea culmilor, în toată graba noastră, vaporașul se oprește! De ce? Fiincă l-a prins radarul!!

Într-un final însă am ajuns și în port unde a trebuit să stăm la coadă să  trecem iar de vamă cu detector de metale și toate celea și am intrat în vapor. De data asta copiii au vrut la parter și după ce s-au mai fâțâit o oră pe banchetă, au adormit, întâi Robert la mine în brațe, apoi și Ioana pe bancheta din față între cei doi vecini care o chemaseră acolo:

Așa că eu am avut timp să fac poze unui apus de soare tare frumos:

Acasă am ajuns târziu, pe la 22 și abia i-am trezit pe copiii când am coborât din vapor. Pe Ioana de fapt am luat-o în brațe și s-a trezit abia când am coborât din autocar în Medulin. Însă si lor le-a plăcut excursia tare mult.