Ieri am cumpărat de la SCS din Viena un teatru de ușă pentru copii, de care eu am fost foarte încântată!

Din păcate era ultimul, că altfel aș fi luat mai multe, mi se pare un cadou foarte frumos pentru orice familie, mai ales pentru cele cu 2 copii că se pot juca împreună.

Așa că aseară după ce s-au jucat copiii cu el, au vrut să le fac și eu teatru.

 

Nu am cumpărat și marionete că avem multe acasă, așa că am făcut teatru cu jucăriile de pluș pe care le aveam la noi. Eu am ales puiul de leu Simbăluți și delfinașul din Croația.

Iar piesa a decurs cam așa:

- Bună ziua copiii! Eu sunt puiul de leu Simbăluți. Voi cine sunteți?

- Noi suntem Ioana și Robert.

- Încântat de cunoștință. Știți ce mi s-a întâmplat mie ieri?

- Nuu, ce ți s-a întâmplat?

- Mi-am făcut un prieten nou. Ghiciți pe cine?

- Pe cățel. Pe iepuraș.

- Nu, mi l-am făcut prieten pe delfinaș.

- Bună, copii! Eu sunt delfinașul din Croația. Vreți să vedeți cum ne-am împrietenit?

- Da!

- Eu Simbăluți am ieșit ieri să mă plimb cu vaporașul în mare. Și în timp ce mă plimbam eu așa și admiram marea, văd că sare din apă ceva mare și albastru. Și sare o dată, și sare de două ori, dar nu vedeam clar ce e. Așa că m-am aplecat și eu peste bord să văd mai bine. Și când m-am aplecat, mă trezesc față în față, adică bot în bot cu … delfinașul:

D: Tu cine ești?

S: Eu sunt Simbăluți. Dar tu cine ești?

D: Eu sunt Delfinașul. Și ce cauți aici?

S: Mă plimb cu vaporul. Dar tu ce cauți?

D: Cum ce caut? Aici e casa mea. Casa ta unde e?

S: Casa mea e în pădure.

D: Pădure? Ce e aia pădure?

S: Pădurea e un loc cu mulți copaci.

D: Copaci? Ce sunt ăia copaci?

S: Aaaa, copacii sunt … sunt ca niște alge verzi dar mai groase și care cresc în sus, spre cer.

D: Aha. Și sar așa ca mine?

S: Cum să sară copacii? Nu, copacii nu sar că au rădăcini.

D: Rădăcini? Ce sunt alea rădăcini?

S: Uff … rădăcinile sunt niște alge albe și lungi care stau înfipte în pământ.

D: În pământ?

S: Da, e un fel de nisip, dar mai tare. Marea are nisip și pământul are … pământ.

D: Aha, am înțeles acum. Și tu înoți?

S: Nu, nu prea. Decât puțin și în apă nu aşa adâncă. Că eu am multă blană și la apă se face grea și nu pot să mă mișc prea bine în apă.

D: Ai blană?

S: Da, uite asta e blana. Vrei să pui laba? Adică aripa?

D: Da! Ce moale e!!! Dar ți-ar plăcea să înoți și să sari așa ca mine?

S: Hmm, sigur că mi-ar plăcea. Dar nu pot.

D: Dar eu pot! Vrei să te sui pe spatele meu și să te duc eu?

S: Uau, ce idee! Sigur!

D: Poftim! Ține-te bine de aripile mele și pornim!

S: Uau! Ce minunat e!

Și astfel s-au împrieteni Simbăluți și Delfinașul din Croația. Când s-au întors leuțul i-a mulțumit mult Delfinașului și l-a îmbrățișat și l-a pupat și i-a spus că de acum va fi prietenul lui.

S: Mi-a plăcut tare mult să înot cu tine, Delfinaș. Vrei să  mai înotăm și mâine?

D: Da, sigur că da. Abia aștept!

- Și voi copii vreți să veniți și mâine la teatru?

- Daaa! Venim și mâine!

- Bine, atunci ne vedem mâine!  La revedere!

- La revedere, Simbăluți! La revedere, Delfinaș!

Copiii au râs de s-au prăpădit și au spus că data viitoare fac și ei o piesă de teatru … la ușă.