“Se pare că părinţii pot să petreacă o mulţime de timp îngrijorându-se cu gândul la ce le pot spune alţii copiilor lor despre sex, dar foarte puţin timp gândindu-se la ce să le spună ei însişi.”

Pe lângă faptul vizibil imediat că această carte este scrisă de un cuplu de părinți, a doua surpriză plăcută a fost să aflu încă din primele pagini că autorii au … 9 copii! Asta m-a făcut și mai curioasă să aflu despre ce e vorba. Și într-adevăr, nu m-au dezamăgit. Iar faptul că au renunțat iniţial la publicarea primei lor cărți Teaching your children values fiindcă nu au vrut să scoată capitolul despre valoarea fidelităţii şi a castităţii asa cum le-a cerut editura în 1988, m-a făcut să îi apreciez și mai mult (cartea a apărut 5 ani mai târziu la altă editură, fireşte).

Deși are 300 de pagini, cartea se citește foarte ușor, într-o zi chiar, dacă ți-o poți dedica doar cititului. Este structurată pe vârste: discuții cu copiii între 3 și 8 ani, “marea discuţie” de la 8 ani, continuarea discuţiilor cu copii între 8 şi 13 ani, cu cei între 11 şi 16 ani şi discuţii despre perspective şi standarde personale cu copiii între 15 şi 19 ani. Pentru fiecare etapă de vârstă sunt date exemple de dialoguri elocvente suficiente pentru a avea curaj să începi discuţiile cu copilul tău pline de metafore, fabule, comparații,eseuri, exemple personale, dar și definiții clarificatoare ale termenilor specifici. Doar  “Marea discuţie” de la 8 ani se foloseşte de încă o carte cu imagini Where did I came from?, pentru celelalte aveţi tot ce vă trebuie în acest ghid de urmat pas cu pas.

Ce îmi place mult este că subiectul nu e tratat teoretic, ci este integrat într-un sistem de valori. După cum susţin autorii, cel mai important lucru atunci când le vorbim copiilor despre sexualitate este să facem subiectul pozitiv, interesant, vesel, să-l legăm clar constructiv de căsătorie, familie, iubire şi devotament. De asemenea e important ca astfel de discuţii să fie o prioritate fiindcă sexul din presă e un pericol mai mare decât violenţa din presă deoarece copiii îşi poartă propria sexualitate mereu cu ei şi astfel potenţialul de a imita este înspăimântător.

Atitudinea sănătoasă vis-à-vis de sexualitate începe, uimitor pentru unii, firesc petru alţii cu iubirea şi admiraţia faţă de natură şi se bazează pe ceea ce simte copilul pentru propriul său corp.

M-au distrat şi mărturiile celor 9 copii despre “discuţia de la 8 ani” aşa cum şi-o aminteau ei în momentul în care a fost scrisă cartea, chiar dacă aveau 11 sau 26 de ani. De exemplu: “Pe la vârsta de 7 ani am început să mă întreb de ce taţii erau o parte nelipsită din atâtea familii. Înţelegeam că copiii se năşteau din mamă. Dar nu înţelegeam care era locul tatălui în această poveste. Îl iubeam pe tata – era un om foarte vesel, dar avea şi o utilitate?” :) 

Cartea a apărut la Editura Trei  însă detalii despre autori mai găsiţi şi aici: http://www.theeyres.com/

Lectură plăcută şi discuţii minunate cu copiii voştri !

Pont: Eu aş înregistra discuţiile cu cei mici fără ca ei să ştie şi le-aş pune înregistrarea când vor fi adolescenţi!

Psiholog Mihaela Zaharia