Mulţi oameni vor mai mulţi bani. Mulţi oameni se plâng că nu au suficienţi bani. Unii nu au bani de mâncare, de medicamente, de chirie, de a-şi trimite copiii îmbrăcaţi la şcoală. Alţii nu au bani de vacanţe, de maşini, de o casă pe pâmânt sau de tabere în străinătate.

Oamenii îşi spun „Când voi avea bani, voi fi fericit”, „Când voi avea bani, nu voi avea nici o problemă”, „Când voi avea bani, voi scăpa de grija zilei de mâine” şi ce minunat ar fi. Probabil ar fi, dar gândind aşa au mari şanse să nu afle niciodată.

Pentru că se spune că atragem ceea ce emitem. Şi nu la nivel de gând, ci la nivel de emoţie. Aşadar, dacă starea noastră emoţională este de frică şi îngrijorare, ceea ce atragem nu poate fi mult diferit. De aceea  cei care câştigă mulţi bani la loto dintr-o dată, nu numai că nu îi păstrează sau nu se bucură de ei, ci cei mai mulţi ajung mult mai rău decât erau înainte. Starea lor rămâne aceeaşi, doar subiectul îngrijorării se schimbă.

Iar legat de bani, starea care atrage cel mai mult prosperitatea în viaţa noastră este cea de recunoştinţă.

Dar ajungem într-un cerc vicios. Cum să fim recunoscători, când ne lipsesc atâtea lucruri?

Putem să fim recunoscători pentru lucrurile care ... nu ne lipsesc. Putem să ne mutăm atenţia de la lucrurile care cer bani ca să le putem avea, la cele pe care le avem deja, chiar şi fără bani.

Avem aer să respirăm. Avem picioare să mergem. Avem urechi să auzim. Avem ochi să vedem. Dacă nu mă credeţi, legaţi-vă la ochi măcar o oră cât staţi în casă şi încercaţi să faceţi tot ce faceţi de obicei: faceţi de mâncare, mâncaţi, spălaţi vasele, faceţi baie, etc. Fireşte, nu are rost să să doriţi să vă uitaţi la televizor sau să citiţi. Sau legaţi-vă o mână la spate. Dreapta. Sau măcar stânga. Şi descurcaţi-vă aşa, cu o singură mână o zi întreagă. Nu, nu vă mai spun să staţi imobilizat, ajunge, aţi prins ideea. Scopul nu e să gândiţi cum ar fi, ci să simţiti pe pielea voastră cum este. Nu staţi prea mult, să nu devină deprimant. Staţi atât cât e nevoie ca atunci când vă eliberaţi să simţiti o maaaare bucurie că sunteţi întregi. Şi veţi simţi recunoştinţă pentru asta! Veţi fi cel mai frumos cadou din viaţa voastră!

Când ai spus ultima dată mulţumesc? Unui om, lui Dumnezeu sau ... şoferului de taxi sau de autobuz care te-a adus întreg unde eşti, pilotului de avion în grija căruia ai fost, profesorului care îţi educă copilul, vânzătoarei care te serveşte, etc. Când ai gândit ultima dată un „mulţumesc” camerei de hotel care te-a găzduit, oraşului pe care l-ai vizitat, oamenilor care au făcut curat pe străzi, jandarmilor care păzesc, etc.

Când te-ai gândit ultima dată că pentru portocala pe care tu o mânânci şi pe care ai dat bani într-adevăr au muncit zeci de oameni până să ajungă la tine? Nişte oameni au avut grijă de copac în timpul anului, nişte oameni au cules fructele şi le-au sortat, le-au încărcat, alţi oameni le-au transportat pe mare sau pe uscat, dormind poate zile întregi în vamă, alţii le-au pus etichete, le-au împachetat, alţii le-au descărcat, le-au aranjat pe rafturi, le-au cântărit şi ţi le-au pus în pungi. Într-o portocală e munca a zeci de oameni cărora le mulţumesc.

Dar ţie, ţie când ţi-ai spus ultima dată „mulţumesc”? Ţi-ai spus vreodată?

Poate cel mai des îi mulţumeşti lui Dumnezeu. Dacă crezi în el. Dar şi dacă nu crezi şi consideri că tot ceea ce ai e doar datorită ţie, mai gândeşte-te o dată. Tot ceea ce avem de-a gata pe acest Pământ nu a fost creat de noi. Noi doar am folosit şi ne-am folosit de ceea ce ni s-a pus la dispoziţie. Avem plante, care ştiu singure să transforme lumina, pâmântul şi apa în fructe şi legume care ne hrănesc pe noi. Avem animale care se înmulţesc ca să ne hrănească sau să ne ajute (la muncă, la pază, etc). Avem cărbuni care ne-au dat energie, avem vânt care ne dă energie. Petrolul ne permite să circulăm cu o viteză fantastică şi să creem lucruri pe care le poate concepe doar mintea umană. Avem pietre preţioase, avem aur, argint şi perle. Avem mări şi oceane care ne permit să le circulăm pentru a pescui animalele şi plantele lor, pentru a transporta marfa sau a ne relaxa în concedii. Avem cariere de piatră, avem lemn din copaci pentru case, acoperişuri, garduri, mobilă, instrumente muzicale şi altele. Avem oxigen!!!

Noi nu facem nimic dintre toate astea. Pe unele doar le ajutăm să crească, uneori iresponsabil şi lacom, prea mult sau prea repede. Pe unele doar le folosim să creăm alte lucruri care altfel nu ar fi putut fi inventate dacă nu aveam de la ce porni, indiferent cât de inteligenţi am fi fost noi.

Putem să fim recunoscători?

Putem. Putem chiar mai mult. Pentru că există şi recunoştinţă anticipatorie:

“Îţi mulţumesc anticipat pentru tot ceea ce se va întâmpla azi pentru că ştiu că tot ce se va întâmpla este o invitaţie pentru a da cel mai bun răspuns din mine.”

 

psihoterapeut Mihaela Zaharia