Dar tu nu ai invatat la facultatea de psihologie despre comportamentul copilului la varsta de 2 ani? - Da, am invatat, dar stii ... cursurile nu urlau!

Asa a decurs un schimb de replici dintr-un dialog pe care l-am avut cu o prietena, pe vremea cand primul meu copil tocmai implinise 2 ani.

E adevarat, cursurile nu urlau, ci descriau frumos si in liniste caracteristicile fiecarei varste, achizitiile ce trebuie facute, stimularile potrivite fiecarui stadiu, diferentele normale si cele patologice, dar nu spuneau nicaieri:

ce faci cand copilul incepe sa urle in supermarket ca “vlea bombo loz” si tu nu ai de gand sa-i cumperi?
ce faci cand ia jucaria altui copil la groapa cu nisip si nu vrea deloc sa o dea inapoi?
sau fugareste pisica prietenilor prin toata casa cand sunteti la ei in vizita?
si in sfarsit, la restaurant vrea sa manance tot, doar ca ... din farfuria de pe masa alaturata?

In acel moment, am inceput sa caut raspunsuri. In primul rand in carti. Cu unele nu am fost deloc de acord. De exemplu, nu vreau sa imi bat copiii in nici o situatie. Cu unele am fost de acord partial. Nu pot sa spun ca stiam ce caut, dar simteam ca trebuie sa existe ceva care sa ma multumeasca. Vroiam un sistem de educatie care:

Sa nu puna copiii in inferioritate. Niciodata nu mi-a placut abordarea “e mic si prost”. Consider ca nu trebuie sa subestimam capacitatea copiilor de a intelege si a veni cu idei proprii chiar la rezolvarea problemelor “de adulti”.

Sa le lase copiilor libertate:
- de explorare (sa imi pot lasa copiii sa se joace cu noroi sau sa adune rame de sub pietre),
- liberatatea de a gandi si a gasi solutii creative (imi vine in minte rezolvarea propusa de un copil atunci cand un tir a ramas blocat intr-un tunel fiind mai inalt decat inaltimea permisa si nimeni nu stia cum sa il scoata de acolo: ”De ce nu-i dezumflati rotile?”),
- libertatea de a lua singur decizii (sa imi las copiii sa aleaga ce fel de supa vor la restaurant, nu sa hotarasc eu asta).

Sa le cultive initiativa si curajul. Sa nu imi “dresez” copiii sa le fie frica, sa le permit sa puna mana pe soareci sau paianjeni, daca vor. Sa le permit sa manance broaste daca sunt curiosi. Sa nu le spun “nu e voie, c-ai sa cazi”, ci sa ii las sa se suie pe cea mai inalta scara din parcul de distractii, dar sa le arat cum sa faca acest lucru in siguranta.

Sa nu cultive exagerat concurenta si spiritul de competitie. Vreau sa imi invat copiii cum sa coopereze, cum sa imparta si cum sa lucreze in comun cu altii. Stiu ca in viata vor avea destule ocazii de a fi in competitie, dar vreau ca cea mai importanta competitie din viata lor sa fie cea cu ei insisi.

Sa permita dezvoltarea intregului potential corespunzator varstei. Cel putin sa nu fac in locul lor lucruri pe care ei ar fi in stare sa le faca singuri.

Cam aceste principii cautam sa fie respectate in metodele de educare pe care vroiam sa le aplic. Nu voiam sa mai aud vreodata ca un parinte ar fi indreptatit sa spuna: “Lasa-ma pe mine ca tu nu te pricepi la nimic” sau “Fa asa fiindca spun eu!” sau “Lasa ca vezi tu acasa ce bataie mananci!” sau, mai grav “Ce stai ca o momaie daca el iti ia jucaria, nu poti sa-i tragi una?”

Putine lucruri mi-au satisfacut aceste criterii si multe altele din acelasi registru. Dar totusi am gasit:
- sistemul de educatie step-by-step (gradinita Bambi)
- cartea “Comunicarea eficienta cu copiii” scrisa de Adele Faber si Elaine Mazlish (Editura Curtea Veche)
- cartea “Intre parinte si copil” scrisa de dr. Haim Ginott (Editura Humanitas)
- cartile de comunicare nonviolenta ale lui Marshall Rosenberg: “Comunicarea nonviolenta – un limbaj al vietii” si “Adevarata educatie pentru o viata implinita” (editura Elena Francisc Publishing)

Acestea m-au determinat sa caut mai mult si sa dezvalui si altor parinti abilitatile care pot aduce mai multa eficienta in educatia copiilor, prin trainingurile:

Comunicarea nonviolenta cu copiii – trainer Eva Rambala (octombrie 2007, Bucuresti)
Cum sa vorbesti eficient copiilor – autori Adele Faber, Elaine Mazlish (in derulare)
Cum sa cresti frati fara rivalitate – autori Adele Faber, Elaine Mazlish (in curand)

Si astfel sa avem mai multe mijloace prin care sa creem o lume mai buna pentru copiii nostri, incepand cu propria lor familie.