20. Despre cartea “Omul în căutarea sensului vieții”, Viktor E. Frankl Share Written By Mihaela Zaharia Tags Omul in cautarea sensului vietiiViktor E Frankl 2020-06-02 ”Succesul, asemenea fericirii nu poate fi urmărit; el trebuie să urmeze ca un efect secundar neintenționat din acea dedicare a omului față de o cauză mai mare față de el însuși sau ca un produs secundar al dăruirii de sine către o altă persoană.. Vreau să ascultați ce anume vă poruncește conștiința să faceți și să duceți la bun sfârșit lucrul acela, pe cât de bine vă stă în putință.” Viktor Frankl a fost un psihiatru vienez, doctor în neurologie și filozofie; Frankl este fondatorul celei de-a treia școli vieneze de psihoterapie, logoterapia’ (după psihanaliza lui Sigmund Freud și psihologia individuală a lui Alfred Adler). A fost directorul departamentulu de neurologie al spitalului Rothschild, o clinică pentru pacienții evrei, el însuși fiind evreu, mama lui provenind dintr-o veche familie evreiască de viță nobilă din Praga. Deși în 1940 obține o viză pentru America decide să nu o folosească pentru a rămâne alături de părinții lui. În 1941 se căsătorește și în septembrie 1942 este arestat împreună cu întreaga familie. Următorii 3 ani îi petrece în 4 lagăre: Terezin Ghetto, Auschwitz-Birkenau apoi lagărele de muncă Kaufering și Tuerkheim. În lagăr i-au murit mama, tatăl și soția, fratele și cumnata au murit după ce au încercat să fugă în Italia. A supraviețuit doar sora lui, Stella care a fugit în Australia. A fost eliberaț pe 27 aprilie 1945. Pasiunea lui de-o viață a fost urcatul pe munți, dar la 76 de ani devine pasionat de zbor, începe să ia lecții iar după doi ani obține certificatul de pilot. Cartea aceasta a scris-o în 1945 în doar 9 zile, inițial cu intenția de a o publica anonim. Primul titlu a fost From Death Camp to Existentialism. Între timp a devenit un best seller international, fiind vândută în peste 10 milioane de copii și tradusă în 21 de limbi. În 1991 a fost desemnată una din primele 10 cărți cele mai influente din America. Viktor Frankl a scris în total 29 de cărți. În limba română mai sunt traduse încă 5: Doctorul și sufletul, Voința de sens, Cel care are un motiv pentru care să trăiască, Strigătul neauzit pentru sensul vieții, Teoria si terapia nevrozelor.Introducere in logoterapie si analiza existentială. Eu am cumpărat cartea din Iași, acum mulți ani când am regăsit cu drag chioșcul din Copou de unde îmi cumpăram cărți când eram studentă la Universitatea Al. I. Cuza. A fost o surpriză frumoasă să aflu că Viktor Frankl e născut de ziua mea 😊 dar și mai surprinzător a fost să descopăr că am cumpărat cartea în aceeași zi a anului în care el a murit, 2 septembrie (1997, la 92 de ani, de inimă). Dar fiindcă am obiceiul să recomand clienților să citească, recent am recomandat-o și pe aceasta și ca urmare am început să o re-citesc și eu. Cartea are 3 părți. În prima parte a cărții (până la pagina 105 din 174) autorul povestește experiența lui din lagăre în care a fost un simplu număr și în cea mai mare parte a timpului a săpat și a montat șine de cale ferată. Dacă până acum nu ai citit nici o carte despre lagăre, să știi că nu e o lectură prea plăcută. Personal, perioada în care am citit cele mai multe carți despre lagăre a fost în clasa a șaptea, ca urmare a lecțiilor de la istorie. Mult timp după, de fiecare data când mă spălam pe dinți îmi venea automat în minte propozitia: ”cea mai bună mâncare în lagăr a fost o pasta de dinți.” Cea mai recentă carte care m-a făcut să plâng pe un subiect la fel de dureros - deportarea în Sibera - a fost ”Zuleiha deschide ochii”, romanul de debut al autoarei ruse Guzel Iahina, pe care nici măcar nu am ales-o eu ci am primit-o cadou de la o prietenă dragă căreia îi mulțumesc. În prima parte a cărții lui, Viktor Frankl descrie stadiile reacției sufletești a deținutului cu privire la viața din lagăr, primul fiind șocul, al doilea apatia sau moartea emoțională. Pe lângă ororile care se întâmplau zilnic în lagăr, autorul ne vorbește și despre subiecte pe care nu te aștepți să le întâlnești în acest context: frumusețe, muzică, umor. politica, religie, artă, viitor, vise, mâncare,”fericirea negativă”, spiritism, viața lăuntrică și dragoste: ”Atunci am înțeles sensul celei mai mari taine pe care poezia, gândirea și credința umană trebuie să ne-o împărtășească: izbăvirea omului este prin dragoste și în dragoste. Știam un singur lucru, un lucru pe care îl învățasem deja bine: dragostea trece cu mult dincolo de persoana fizică a ființei iubite, găsindu-și sensul cel mai profund în ființa sa spirituală, în sinele său lăuntric. Fie că este sau nu prezentă, fie că mai este sau nu în viață, toate acestea încetează cumva să mai conteze.” Cel mai mult m-au impresionat însă situațiile în care el a făcut niște alegeri conforme cu principiile lui religioase altruiste prin care se condamna singur la moarte, dar care, ”întâmplător” … l-au ținut în viață. Întâi s-a oferit voluntar să aibă grijă de bolnavii de tifos ca măcar moartea lui să aibă un sens, dar n-a murit. Din contră, ca să rămână treaz a început să își scrie noaptea pe furiș încă o dată manuscrisul care i-a fost confiscat la intrarea în lagăr (cartea Doctorul și sufletul). A doua oară a refuzat să îi fie șters numărul de pe lista unui transport ce se presupunea că duce la camerele de gazare. Până la urmă, au murit de foame cei care au rămas, iar transportul l-a dus într-un lagăr de refacere. A treia oară s-a râzgândit în ultimul moment să evadeze. A patra oară nu a mai hotărât el, ci soarta / întâmplarea / destinul / Dumnezeu ca în ziua când s-au deschis porțile lagărului, doctorul care îi număra ca să intre într-un camion să îl omită pe el și pe prietenul lui. Până la urmă cei urcați în camion au fost duși în alt lagăr care a fost incendiat cu totul. Iar el a supraviețuit iar. M-a impresionat și povestea despre comandatul lagărului pe care vă las să o descoperiți singuri. Partea a doua se cheamă ”Logoterapia pe scurt”. Logoterapia (de la cuvântul grecesc ”logos” care înseamnă ”sens”) se concentrează pe viitor, pe sensul pe care pacientul urmărește să îl dea viitorului său. Printre conceptele prezentate sunt: Vidul existential: care se manifestă cel mai adesea printr-o stare de plictiseală. Voința de sens: 98% dintre oamenii chestionați au afirmat că au nevoie de ”ceva” pentru care să trăiască. ”Uneori când voința de sens este blocată ea este compensată și înlocuită cu voința de putere (inclusiv forma cea mai primitive a ei, voința de bani) sau cu voința de plăcere.” Sensul vieții: ”Omul nu trebuie să se întrebe care este sensul vieții sale, ci mai degrabă să recunoască că el este cel întrebat.” Sensul dragostei: ”Sexul este îndreptățit, ba chiar santificat, de îndată ce este un vehicul pentru dragoste și numai atâta timp cât rămâne astfel.” Esența existenței: ”Logoterapia încearcă să îl facă pe pacient să fie pe deplin conștient de responsabilitatea sa.” Sensul suferinței: ”Nimic altceva nu poate să ajute atât de eficient omul să supraviețuiască chiar și în cele mai grele condiții precum cunoașterea faptului că viața lui are un rost.” Alți termeni specifici discutați în carte sunt: intenția excesivă, hiper-reflecția, intenție paradoxală, pandeterminism, nevroza colectivă, psihiatria reumanizată. Conform logoterapiei, putem găsi sensul în viaţă pe trei căi diferite: 1. creând sau înfăptuind ceva; 2. experimentând ceva (frumosul, binele, adevărul) sau cunoscând, iubind pe cineva 3. prin atitudinea pe care o avem în faţa unei suferinţe inevitabile. A treia parte se numește O pledoarie pentru optimismul tragic. ”90% din alcoolici pe care Annemarie von Forstmeyer suferiseră de un sentiment abisal de lipsă de sens. Dintre cazurile de dependenți de droguri studiate de Stanley Krippner toți dependenții (100% din cazuri) considerau că ”viața pare a fi fără rost.” În concluzie, aceasta este o carte care trebuie citită de oricine! O găsiți la toate librăriile online, acum e apărută la editura Vellant. Vă las cu un ultim gând: ”Lumea se găsește într-o stare rea, dar va deveni încă și mai rea dacă fiecare dintre noi nu va da tot ce poate fi mai bun.” Si cu o înregistrare cu Viktor Frankl din 1972 (în engleză): Why believe in others Pe curând, psihoterapeut Mihaela Zaharia