”Diferența de departe cea mai dramatică dintre un sistem familial sănătos și unul toxic constă în libertatea prin care membrii familiei se pot exprima ca indivizi. Familiile nesănătoase descurajează orice expresie individuală. Toată lumea trebuie să se conformeze gândurilor și acțiunilor părintelui toxic. Aceste sisteme familiale promovează fuziunea, estomparea granițelor individuale și confuzia între membrii familiei. Într-o astfel de familie trebuie să plătești pentru aprobarea și siguranța ta cu prețul individualității tale. Sentimentele, comportamentele și deciziile tale nu sunt cu adevărat ale tale. Tu nu ești tu însuți, ci o anexă a sistemului tău familial.”

Cartea începe cu cazul lui Gordon, un chirurg ortoped de succes care vine la terapie fiindcă soția lui l-a părăsit, dar descoperă că problemele din căsnicie își au rădăcina în faptul că tatăl lui îl bătea cu cureaua de 2-3 ori pe săptămână: ”Eram speriat de moarte, dar nu așa este normal să simtă copiii în legătură cu părințiilor? – Gordon, așa dorești să se simtă copiii tăi când se gândesc la tine? Soția ta e medic pediatru. Dacă ar primi la consultație un copil cu vânătăi precum cele pe care ți le făcea tatăl tău atunci când te bătea, nu crezi că ar fi obligată de lege să raporteze cazul autorităților? Gordon nu mi-a răspuns. Când a înțeles care era răspunsul corect, ochii i s-au umplut de lacrimi.”

Subtitlul cărții este ”Vindecă-ți rănile din copilărie și reia controlul asupra vieții tale”. Ca urmare, cartea este împărțită în două: prima parte este despre tipurile de părinți toxici, a doua parte conține strategii prin care poți să îți recapeți viața personală. 

În primele pagini vei găsi chiar și un chestionar cu 27 de întrebări pentru a evalua relația cu părinții tăi, din perspectiva ta de adult și de fost copil. 

Pentru a exemplifica tipurile de părinți toxici, dr. Susan Forward, psihoterapeut de renume internațional, autoare de best-seller-uri, moderatoare a unei emisiuni de radio, vorbește de numeroși clienți de ai ei: Gordon, Sandy, Louise, Valerie, Les, Melanie, Ken, Michael, Kim, Martin, Lee, Fred, Jonathan, Eli, Barbara, Glenn, Carla, Phil, Vicki, Carol, Jason, Kate, Joe, Terry, Holly, Tracy, Liz, Connie, Dan, Doug, Julie, Debra în cele 8 capitole din prima parte:

Capitolul 1: Mitul părinților perfecți:  despre negare și raținoalizare

Capitolul 2: Părinții inadecvați: despre copiii care își neagă propriile nevoi asumându-și responsabilitatea de a-și face părinții fericiți 

Capitolul 3: Controlorii: despre părinții manipulatori, cei mai mari maeștri ai cultivării vinovăției din lume. Se pricep de minune să își ascundă adevăratele motive, astfel încât copiii lor trăiesc într-o lume a confuziei permanente, ei știu că au făcut ceva rău, dar nu își dau seama ce. Principalul scop al acestor părinți este evitarea confruntării directe. Foarte mulți părinți toxici se folosesc de bani pentru a-și ține copiii dependenți de ei. 

Capitolul 4: Alcoolici. Simțul excesiv al responsabilității, nevoia de a-și salva părintele, insecuritatea personală și mânia reprimată sunt simptome clasice ale copiilor adulți ai alcoolicilor. 

Capitolul 5: Abuzatorii verbali. Unii abuzatori își atacă direct copiii prin insulte, hărțuieli, denunțuri și porecle peiorative. Alții preferă tachinările, sarcasmele, insultele și umilințele subtile, dar continue. În cazul în care copilul se plânge, abuzatorul îl atacă invariabil de lipsă a simțului umorului. În această categorie fac parte și părinții perfecționiști și părinții competitivi a căror agenda ascunsă e să nu fie depășiți de proprii lor copii. 

Capitolul 6: Abuzatorii fizici. Din păcate, foarte mulți oameni continuă să creadă că părinții au nu doar dreptul, ci și responsabilitatea de a-și pedepsi corporal copiii. O caracteristică comună părinților abuzivi fizic e că au o incapacitate de a-și controla impulsurile. Ei își bat copiii ori de câte ori experimentează sentimente negative puternice de care doresc să se elibereze. 

În acest capitol pagini întregi sunt dedicate unui subiect mai puțin abordat, chiar și în cărțile de specialitate: abuzatorul pasiv. 
”Mama lui Joe nu își bătea niciodată copiii, dar prin faptul că nu îi proteja în fața brutalității tatălui, ea a devenit partenera de abuz a acestuia. În loc să își apere copiii, a devenit ea însăși un copil speriat, neajutorat și pasiv, în fața violenței soțului. Pe scurt, și-a abandonat fiul. Pe lângă faptul că se simțea izolat și neprotejat, Joe s-a trezit cu o responsabilitate sufocantă: Îmi amintesc de un moment în care aveam 10 ani, iar tata a bătut-o pe mama. A doua zi dimineață am coborât foarte devreme în bucătărie și l-am așteptat. Muream de frică, dar i-am spus: Dacă o mai bați vreodată pe mama, o să te omor cu bâta de baseball. S-a uitat la mine și a râs, după care a urcat la etaj ca să facă un duș și a plecat la serviciu. 
Joe a inversat rolurile, lucru comun în cazul copiilor abuzați. Copleșit de neajutorarea sa, părintele inactiv își poate nega mai ușor complicitatea tacită la comiterea abuzului. La rândul lui, copilul abuzat care devine protector sau care raționalizează inactivitatea părintelui pasiv îi vine mai ușor să nege faptul că AMÂNDOI părinții săi l-au dezamăgit.”

Capitolul 7: Abuzatorii sexuali. 
Dr. Susan Forward a creat primul centru privat de tratament al abuzurilor sexuale din California. A lucrat cu mii de pacienți, cel mai mult în cadrul grupurilor de terapie. 

Mitul conform căruia cazurile de incest sunt simple fantezii născute din nevoia copilului de a explora universul sexualității nu este adevărat. El a fost creat de Sigmund Freud, fiind apoi adoptat de majoritatea psihiatrilor. În practica sa psihanalitică, Freud a primit atât de multe rapoarte ale unor incesturi de la fiice celor mai respectate familii din clasa de mijloc vieneză încât a decis (fără nicio bază) că acestea nu puteau fi în totalitate adevărate. Pentru a-și explica frecvența lor, el a conchis să aceste evenimente erau născute din imaginația debordantă a pacientelor sale. 

Acum, toate studiile și datele responsabile, inclusiv cele ale Departamentului American pentru Servicii Umane, arată că cel puțin unul din 10 copii este molestat de un membru al familiei de încredere înainte de vârsta de 18 ani. 

Și nici nu este adevărat că există doar cazuri de incest tată-fiică. Există și cazuri tată-fiu sau mamă-fiu (în care mama îi mângâie organele sexuale ale băiatului până ajunge la orgasm), dar chiar și mamă-fiică (în care mama își forțează fiica să îi facă sex oral), dr. Forward lucrând în practica ei cu 12 astfel de cazuri. 

A doua parte a cărții cuprinde 125 de pagini (7 capitole) cu tehnici prin care tu poți să te eliberezi de rănile provocate de părinții tăi și să îți trăiești propria viață. Nu-ți mai spun cum, decât că se poate, chiar dacă nu e ușor și nici rapid. Dacă ți-ai recunoscut părinții în primele capitole, sigur îți dorești să mergi mai departe și să afli ce poți face acum concret pentru a nu mai plăti greșelile lor. Te asigur că merită. Și pentru că:

Tu nu ești responsabil pentru ceea ce ți-au făcut alții atunci când erai un copil neajutorat!
Tu ești responsabil pentru pașii pozitivi pe care îi poți urma pentru a te debarasa de aceste influențe din copilărie! 

Cartea a apărut la editura Adevăr Divin și se găsește la Libris.ro, Cărturești, Emag, Cartepedia, Libraria online, Librăria București, etc. 

Mi-aș dori să nu ai nevoie de ea. Dar pentru un procent mare de oameni, asta nu e decât o formă de negare. 

Așa că ... sper să o găsești utilă și eliberatoare.

Psihoterapeut  Mihaela Zaharia