”Singurul  lucru care ne poate satisface cu adevărat, adică acela care ne oferă pace, este realizarea conștiinței noastre divine.”

Cineva cândva anul acesta întrebase pe facebook ce carte ne-a impresionat cel mai mult și altcineva a scris și Metagenealogia. Nu știam de ea, dar mi-am salvat numele să o caut. Când am văzut-o la librărie aveam deja o listă de cărți pentru care venisem și primul gând a fost să nu o cumpăr. Mai ales că nu e deloc subțire, având aproape 600 de pagini, dar până la urmă nu am rezistat. Și nu numai că am cumpărat-o, dar am început să o citesc în ziua următoare. Mi-a părut rău că nu am reușit să o citesc pe toată cap-coadă, așa că a durat mai mult de o săptămână, ceea ce pentru mine e mult, dar nici nu e o carte pe care să o citești rapid. 

Alejandro Jodorowsky este regizor, scenarist și actor. Este el însuși un personaj în sine, dar vă las să îl descoperiți pe cont propriu sau prin intermediul cărții (în care vorbește mult și despre el). Din păcate eu nu am aflat de el mai demult și nu am văzut nici un film, desi acum are 91 ani. 

Termenul de ”metagenealogie” a fost inventat de Alejandro Jodorowsky la începutul anilor 1980 și se referă la influența filiației asupra individului, la modul în care inconștientul familial interacționează cu inconștientul personal, la bine și la rău. Este o artă și o terapie în același timp. 

”Fiecare individ este produsul a două forte: forța de imitație, dirijată de grupul familial, care acționează din trecut și forța de creație, gestionată de conștiința universală din viitor. Forțele de repetiție și forțele de creație, în dinamica lor nesfârșită, ne îndeamnă să repetăm neîncetat un același comportament și, simultan, ne împing să devenim ceea ce suntem noi cu adevărat. Metagenealogia este un travaliu de conștientizare care presupune atât înțelegerea elementelor din trecut care ne-au oferit formă, cât și deschiderea către un impuls viitor căruia îi dăm noi formă.”

Se bazează pe analiza arborelui genealogic al familiei, dar nu numai. 

Iubitorii tarotului vor fi surprinși (sau nu) să îl descopere și în metagenealogie, unde are o contribuție importantă. Conform arcanelor tarotului, Jodorowsky consideră ființa umană ca fiind înzestrată cu 4 energii și ca urmare având 4 centre: centrul intelectual, emotional, sexual-creativ și material (corporal). Despre acestea este vorba în primul capitol al cărții. 

Capitolul al doilea este dedicat construirii arborelui, teatralizării și vindecării lui. Îmi place mult ideea de a reechilibra pozițiile fizice ale actorilor care reprezintă membrii arborelui genealogic, dar aici am aflat în plus că putem atribui fiecărui membru ceva ce îi lipsea: cei săraci primesc prosperitate, cei bolnavi primesc sănătate, etc. 

Partea a treia, Rolul viitorului pune accent pe întrebarea Care este scopul tău în viață?
”Mi-am dat seama că scopurile care mă impulsionau să acționez, consumându-mi energia fizică și spirituală, erau, de fapt, o căutare a tuturor lucrurilor de care familia mea mă privase. … Mi-am pus următoarea întrebare:Și dacă toate acestea s-ar realiza, care ar fi atunci adevăratul meu scop?.”

Partea a patra se referă la Cuplu. 
”Ca regulă generală, noi ne alegem partenerul în funcție de o dinamică mai mult sau mai puțin conștientă de repetiție, de opoziție și de compensare în raport cu cuplul parental. Dacă părinții au reprodus trecutul fără să-și dezvolte nivelul de conștiință, cuplul va deveni curând locul privilegiat de reproducere a conflictelor nerezolvate. Vom asista atunci la o dispută continuă între egourile intelectual, emoțional, sexual și material.”
Aici aflăm despre cele 7 tipuri de iubire și descoperim o perspectivă inedită asupra concepției, muult mai frumoasă decât ce am fost noi învățați. 😊 

Partea a cincea este despre Naștere și despre cele 5 nivele de maternitate și paternitate. 

Partea a sașea este despre Frați. 

Partea a șaptea începe să vorbească de psihomagie, un termen inventat de autor, care se referă la punerea în scenă în viața de zi cu zi a unui act curativ, similar unui vis, pentru a elibera un blocaj inconștient. 

El consideră că singur, cuvântul, poate să dezvăluie o problemă, dar nu o poate vindeca fiindcă singurele cuvinte capabile să vindece inconștientul sunt rugăciunea și incantația și astfel el trebuie abordat prin teatru, poezie și metaforă.  Pentru că rezolvarea pulsiunilor nu se face prin sublimare, ci printr-un act care le realizează simbolic. Atunci când conștientizarea, iertarea, sublimarea și alte soluții rezonabile sunt ineficiente, metafora și actul teatral devin mijloace privilegiate pentru realizarea dorinței infantile, fără profanarea tabuurilor morale, ci prin depășirea interdicțiilor fundamentale într-un mod simbolic și nonliteral. 

Fie vorba între noi, unele psihoritualuri propuse de el consultanților sunt greu de acceptat pentru mine și nu aș îndrăzni vreodată să propun clienților așa ceva. Dar am acceptat ideea în sine și am profitat din plin de restul informațiilor împărtășite, mai ales de conceptul de ”nod” cu cele 6 tipuri ale lui: 
”Un nod se formează atunci când părinții sunt incapabili să însoțească creșterea copilului într-un mod echilibrat. Formarea nodurilor implică două mecanisme principale: lipsa și excesul.”

Partea a opta este despre abuz, care este definit ca fiind ”faptul de a nu fi primit ceea ce ni se potrivea la un moment dat sau, dimpotrivă, de ane fi confruntat prea devreme sau în proporții exagerate cu ceva ce nu eram pregătiți să primim.”

Partea a noua este despre corp, atingere și masajul inițiatic. 

Partea a zecea este Vindecarea arborelui: ”Fructul este cel care definește pomul și nu invers: realizarea noastră personală devine măsura prin care arborele poate fi vindecat.”

Alte citate care mi-au plăcut: 
Problemele corporale și mentale sunt răspunsuri la traumele pe care inconștientul le ține ascunse. 
Legătura nevrotică se menține din obligație și neputință, legătura sănătoasă se menține din voință și iubire. 
Se întâmplă frecvent ca secretele de familie sau suferințele tăinuite din genealogie să conducă la sterilitatea unui cuplu. 
A ne vindeca psihologic înseamnă a deveni noi înșine, și nu ceea ce alții au dorit să fim. 
Scopul Universului e de a crea conștiință. 
Fiecare ființă umană este un preot, fiecare loc este un altar, fiecare act este sacru, fiecare obstacol sau fapt este o învățătură pe drum. 

În concluzie, recomand această carte tuturor psihoterapeuților și a celor care lucrează cu oamenii și cu sufletul lor. 

Cartea a apărut la editura Philobia și o găsiți pe site-ul editurii, dar și la Cărturești, Humanitas, Librărie.net, Librăria online, Eusunt, etc.

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia