”Perversul narcisic nu suferă, noi suferim în locul lui. Este cineva fragil care ar trebui să sufere enorm, dar care, prin identificare proiectivă, se reabilitează: ”Din cauza ta ...”. El este cauza greșelii sau a problemei, însă îi atribuie celuilalt propriul neajuns. Beneficiul pe care îl are este atât de mare (evitarea suferinței și a nebuniei), încât nu își va pune întrebări asupra propriei persoane.”

Deși Jean-Charles Bouchoux aduce vorba despre narcisici și în cartea Rana de abandon căreia i-am făcut recenzia aici, cea de acum este un studiu exhaustiv si foarte profund al acestui subiect. 

Conceptul de ”pervers narcisist” a fost inventat de Paul-Claude Racamier în anii '50. 

Freud identifică trei tipuri de pulsiuni: pulsiunile de autoconservare, pulsiunile sexuale (libido) și pulsiunile morții (auto sau heterodistructive), fiecare încercând să fie satisfăcută, întrucât organismul tinde în mod natural spre eliminarea tensiunilor pe care le resimte, deoarece o stare prea intensă de tensiune ar conduce la suferință și ar pune în pericol organismul, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic. 

Termenul de perversiune provine din latinescul ”per vertare” care înseamnă a inversa, a schimba sensul. Perversul, prin mecanismele proprii, îi pasează celuilalt propriile neplăceri evitând astfel suferința proprie. Perversul își folosește victima ca pe o oglindă din care scoate aspectele bune și spre care își proiectează slăbiciunile și pornirile inadecvate. 

Unul dintre mecanismele de apărare specifice este cel de negare. Perversul folosește negarea pentru a-și nega responsabilitățile și realitatea propriilor acțiuni. Întrucât negarea nu este suficientă pentru a face față supraeului, perversul proiectează în celălalt ceea ce ar trebui să fie vinovăția sa, culpabilizându-l. Astfel, perversul își acuză victima și o face responsabilă de ce i se întâmplă – identificare proiectivă (al doilea mecanism de apărare specific). Devalorizându-l pe celălalt, perversul crede că se revalorizează pe sine. Perversul narcisic va evolua între negare și furie. Negării i-ar corespunde devalorizarea victimei, adică negarea importanței sale, ceea ce ar permite minimalizarea potențialei pierderi. Fazei de furie i-ar corespunde agresiunile, tentativele de alungare a sentimentelor și culpabilizarea celuilalt. 

Identificarea proiectivă îl debarasează de emoții. Însă victima devine purtător al simptomului nebuniei perversului narcisic, după ce acesta l-a proiectat în ea. Perversul narcisic are nevoie de apropiere și de o legătură dificil de rupt pentru că pierderea obiectului de putere ar însemna pentru el regăsirea propriilor simptome la el însuși. 

Aflăm în carte răspunsuri și informații foarte detaliate despre concepte precum: 
-    Limbajul specific narcisicului: comunicarea paradoxală, deturnarea circumstanțelor și gândirea magică
-    Imaginea de sine a narcisicului
-    De ce trebuie să demonstreze perversul că victima sa este rea?
-    Vinovăția și angoasa provocate de abandon
-    Originea perversiunii narcisice: neatingerea stadiului complexului lui Oedip
-    Angoasa pierderii și rolul doliului 
-    Care sunt strategiile perversului (seducție, atașare, izolare, devalorizare, dependența, injoncțiuni, folosirea unui terț) 
-    Faza depresivă a narcisicului
-    Care sunt efectele asupra victimei (confuzie, apărare slăbită, depersonalizarea)
-    Care este tipologia victimei
-    Cum să contracarăm perversul narcisic
-    Care sunt rădăcinile perversiunii (o mamă care nu i-a permis copilului să se separe de ea, după Donald Winnicott sau o relație incestuoasă între părinte și copil, după Paul-Claude Racamier) 
-    Antoedip, fantasma antifantasmă 
-    Care sunt căile compasiunii 

Dacă răspunsurile la astfel de întrebări fac lumină în clarificarea anumitor relații din viața voastră, înseamnă că această carte este pentru voi. 
Dacă sunteți psihologi, psihoterapeuți sau medici psihiatri, această carte este cu siguranță pentru voi. 

O găsiți la editura Philobia și la Cărturești, Diverta, Libris.ro, Libraria online, Emag, etc. 

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia