”Doi ruși bogați se întâlnesc: ”Ia uite, mi-am cumpărat o cravată nouă, m-a costat 500 de dolari!” spune primul. ”Idiotule! Știu eu un loc de unde o puteai cumpăra cu 800 de dolari!”

Marie Freyssac e franțuzoaică și a lucrat ca profesoară particulară de limba franceză pentru cei doi copii ai unei familii de miliardari ruși, Nastia și Artiom. Lucra 3 zile la rând cu câte un copil, apoi era înlocuită de celelalte guvernante, de limba engleză și rusă. Cei doi copii sunt Liza de 7 ani și Alioșa de 4 ani. Pe Liza trebuia să o trezească dimineața, să o ducă la școală la 9,00 și să o ia la 16,00. Cu mașină și șofer. Cu Alioșa lucra doar marțea și joia când trebuia să îl ducă la piscină, să se joace și să se plimbe în afara intervalului 14,00 – 17,00 când el dormea de prânz.

Pe lângă salariul de 5000 euro/lună, familia Sokolov din Moscova plătește și chiria pentru apartamentul din centrul orașului și toate cheltuielile  personale din vacanțele petrecute alături de ei. Interviul de angajare are loc în Germania și durează 20 de minute. Mama îi pune mai multe întrebări, tatăl e interesat doar dacă fumează, are alergii, e vegetariană și consumă băuturi alcoolice. La unele întrebări răspunsul dorit era nu, la una era da. 

Partea cea mai importantă a muncii ei e să aștepte: să aștepte să ia copilul de la școală, să se schimbe, să vorbească la telefon, să termine lecțiile de dans sau de tenis, etc. Dar mai are o sarcină esențială, un ordin de fapt, pe care o au toți ceilalți angajați: să fie fericită. Și să arate mereu impecabil: de la manichiură până la machiaj, haine și ... zâmbet. Cel mai greu i se pare să își impună voința în fața copiilor. Pentru că atunci când vrea să înceapă exercițiile ludice de citire sau de scriere în franceză, niciodată pentru copii nu e momentul potrivit. Iar ei, bineînțeles sau mai bine spus, mai presus decât toți ceilalți, au aceeași sarcină esențială: să fie fericiți. Mereu. De fapt, ea nu e plătită să își impună voința asupra copiilor, ci să le insufle să își dorească singuri ... să își facă temele, să citească în franceză, să facă curat în cameră, în timp ce li se îndeplinesc cele mai minore dorințe permanent. 

Restul cărții este impregnat de ... restaurante de lux, șampanie Dom Perignon, caviar la discreție, mașini de lux, limuzine închiriate, avioane private, zeci de valize Louis Vuitton, avion suplimentar închiriat pentru bagaje, hoteluri de 5 stele în Elveția, hotel Ritz în Franța, plimbări la Cannes unde se face piața cu teancuri de 500 de euro, revelion la Paris, bucătari personali francezi, cadouri rămase nedesfăcute de la Crăciunul trecut, casa cu trei etaje de lângă domeniul lor, cumpărată tot de ei ca să nu fie deranjați de zgomotul renovărilor în cazul în care o cumpăra altcineva, a cărei curte este folosită acum pe post de parcare pentru cele 8 mașini de lux ale lor, iaht personal la Monaco, de ”numai” 60 de metri și privilegiul de a plăti pe el 2000 euro/lună chiria, față de 1000 euro cât e în grila de tarife. 

E provocator să înțelegi mentalitatea unor miliardari, iar în Moscova trăiesc 78! Sper să fie relevantă și gluma din introducere.

Deși singura dezamăgire a oligarhilor pomenită în carte este lipsa artificiilor din partea primăriei la revelionul petrecut în Paris, stăpânul casei; Artiom, nu se mulțumește cu ceea ce are. Obiectivele lui sunt să mai cumpere un castel aproape de Paris cu un domeniu mare pe care să se poată juca golf și un iaht de 100 de metri, cu o piscină și pistă pentru elicopter. Pentru că ”e mai practic așa.” 

De aceea poate, din loc în loc stilul autoarei e sarcastic, uneori deranjant, alteori comic: ”Să nu aruncați vinul, spune Nastia, arâtându-i bucătarului un Chateau Margaux 1985 de-abia început. Îl puteți folosi la gătit.” Nu trebuie irosit un vin clasic, vândut cu 2300 euro sticla, nici măcar în zi de sărăbătoare.”

Mie comică mi s-a părut situația pe care autoarea o trăiește la coadă la supermarket când tipul de după ea îi spune ”Sunt și eu aici.” Franțuzoiacă, crescută în Franța, n-a înțeles ce vrea să spună omul: Normal că ești și tu aici!? Noi, românii, crescuți în România, putem să înțelegem că omul își lăsa loc la coadă 😊

Oricum, subiectul cărții este interesant și inepuizabil. Eu personal aș fi așteptat mai mult de la carte, mi-ar fi plăcut să fie mai profundă, să aibă mai multe informații și mai detaliate, de vreme ce foarte puțini oameni obișnuiți ajung să trăiască în apropierea bogaților ruși. Mai ales că am fost în Rusia când aveam 14 ani (în vara din 1989, când încă mai era URSS) cu părinții mei două săptămâni într-o excursie și mai țin minte cum a fost. Da, am avut caviar la masă,😊

Așa că eu am rămas curioasă în continuare și m-am uitat la video-uri pe youtube până când rușii cei bogați au plecat la vânătoare și mi-a trecut. 

Deci, dacă sunteți curioși cum ar fi să locuiți cu niște miliardari ruși sau cum sunt crescuți copiii lor față de ai noștri, puteți citi această carte. 

O găsiți la editura Philobia, dar și la Libris.ro, Librarie.net, Elefant, etc. 

Cu drag,
Psihoterapeut Mihaela Zaharia