”Iubirea este manifestarea forței divine creatoare, deci este la fel de atotputernică precum Dumnezeu însuși! Nu vei putea niciodată să o distrugi; tot ce poți este să o transformi.”

Știam cărțile de la editura Mix din Brașov și îmi plăceau mult, așa că citeam blogul de pe site-ul lor când am dat de articolul ”Cele 12 perechi de calități gemene”. 

A fost dragoste la prima vedere. Spunea tot ceea ce credeam și eu fără să fi exprimat vreodată în cuvinte. Nu știam atunci că e un capitol dintr-o carte și nu știam cine e Elisabeth Haich. Dar am aflat tot pe site la secțiunea Autori.

M-a uimit  foarte tare să descopăr că s-a născut în 1897! A trait în Ungaria, unde împreună cu Selvarajan Yesudian venit din India în 1937, a înființat prima școală de yoga din Europa. În 1948, din cauza regimului communist au emigrat în Elveția unde au înființat o altă școală de yoga care a funcționat până în 1989. Ea a trait 97 de ani, până în 1994. 

Mi-am comandat cartea imediat. Din fericire, cărțile de la editura Mix vin foarte repede și mai ai și surprize frumoase în pachet, iar mie îmi plac foarte mult surprizele 😊 Așadar după vreo două zile deja începeam să o citesc.

Cartea este scrisă sub forma poveștii în poveste care se întrepătrund extraordinar de frumos. Mi-ar plăcea mult să se facă un film după această carte, ar fi un film care și-ar ține spectatorii cu sufletul la gură de la început până la sfârșit. 

Autoarea se întâlnește cu o bătrână care îi spune povestea vieții ei. Dar de fapt e vorba de două povești și de două vieți (în principal). Iar bătrâna e de fapt ea. 
O poveste se petrece în orașul în care Elisabeth s-a născut și a copilărit, adică Budapesta, deși numele nu îi este specificat în carte. Aflăm despre copilăria ei, relațiile cu părinții, școala, vacanțele, despre căsătoria și copilul ei. 
Cealaltă poveste se petrece în Egipt, locul de unde ea are revelația trăirii unei vieți anterioare în care a fost inițiată ca preoteasă. 
Apoi poveștile curg una din alta într-un mod fascinant. Însă pe lângă forma expunerii, impresionante sunt, eu le-aș spune eu, ”adevărurile” transmise în conținutul cărții. De aceea a doua oară când am citit-o le-am și subliniat, iar în 500 de pagini am subliniat destul de mult.
Reproduc aici câteva care se referă în special la procesul inițierii: 

Aceasta este boala copilăriei oricărei ființe care începe să se trezească: ea dorește să salveze lumea înainte de a se fi salvat pe sine! Cum ar putea cineva să coopereze la ”marea operă” înainte să-și fi atins mai întâi țelul, înainte de a se fi cunoscut perfect pe sinte, înainte de a-și fi învins părțile slabe?

Inițierea înseamnă să devii conștient de nivelul divin suprem. Acest lucru presupune un lung antrenament al corpului și al sufletului. Inițierea prespune un autocontrol perfect. 

Adeptul trebuie să se observe în permanență, în maniera cea mai strictă cu putință, fără să uite de sine nici o singură clipă. El trebuie să rămână conștient, trez, să își analizeze fiecare sentiment, fiecare gând, pentru a ști din care strat al Sinelui proveine acesta. Iar această măiestrie nu se poate dobândi de pe o zi pe alta!

Concentrarea perfectă constă în a deveni identic cu obiectul concentrării. 
Alți oameni nu vorbesc niciodată de bunătate, nici măcar nu se gândesc la ce înseamnă să fii bun. Totuși, tot ce spun ei, tot ce gândesc și tot ce fac decurge din bunătate, pentru că ei sunt bunătatea însăși. Ei nu trebuie să se gândească sau să simtă ce este bunătatea, tocmai pentru că ei sunt deja una cu această stare; nu vorbesc despre ea, dar tot ce spun, ce gândesc sau ce fac sunt manifestări ale bunătății. Aceasta este manifestarea propriului lor Sine.

Iată așadar, exercițiul cel mai dificil dintre toate: concentrează-te asupra propriului tău Sine! Mai întâi reflectează la cea care ești, apoi simte cine ești și în sfârșit, fii cea care ești. 
Persoana nu este decât o mască prin care privește adevăratul Sine, cel invizibil și infinit. Persoana nu ar trebui să fie altceva decât un instrument pentru manifestarea Sinelui. Oamenii s-au atașat însă atât de mult de masca lor încât nu mai pot renunța la ea. Sinele este suveranul, regele, în timp ce persoana nu este altceva decât un servitor. Dar fii oamenilor se îndepărtează din ce în ce maim ult de Sinele lor și se indentifică cu masca, cu persoana lor; ei inversează rolurile și fac din servitor un rege. Ei își condamnă astfel Sinele la exil, refulându-l în inconștient. Cel responsabil de această sciziune este intelectul, dar tot el este cel care, prin exerciții adecvate de concentrare și prin eforturile de a deveni conștient, ne ajută să ieșim din această stare de sciziune pentru a ne regăsi Sinele veritabil.

Forța care anima tot ceea ce există și care impinge toate formele create să se întoarcă spre unitatea din care au ieșit este ceea ce noi numim Dumnezeu. Tot ceea ce a fost create aspiră către reunificare. Fiecare ființă vie își caută jumătatea complementară pentru a se uni din nou cu ea. … Dar jumătatea sa complementară nu este separată de ea în exterior, ci în interior, în ființa sa nemanifestată, în inconștientul său. Nu îți vei putea găsi jumătatea complementară în afară, de pildă într-un bărbat din carne și oase, ci numai în partea inconștientă a Sinelui tău. Atunci când vei reuni în conștiința ta cele două jumătăți ale Sinelui tău, vei regăsi starea de Nimic-Totalitate, vei fi din nou identică că Dumnezeu! Atunci vei fi completă in sine. Vei trăi atunci chiar aici, în timpul acestei existențe terestre, experiența stării divine care include nemurirea, fericirea supremă, totul. Și întrucât orice creatură este animată de aceeași unică FIINȚĂ, vei deveni – prin trezirea Sinelui tău autentic – identică cu Sinele autentic al tuturor ființelor vii. Vei ajunge la unitatea cu Dumnezeu și în același timp la unitatea cu întregul univers. Îți vei eleva conștiința mai presus de corp, mai presus de ființa ta personală, și vei trăi starea de conștiință cosmică, ce include totul. Vei simți să ești una cu ”eul” fiecărei creaturi, cu întregul univers, cu Dumnezeu.

Dar am regăsit și unul dintre exercițiile învățate într-un curs de Psihoterapie Neurolingvistică ținut de Frank Pucelik (SUA/Ucraina) în aprilie 2018 la hotelul Ibis Palatul Parlamentului din București. Sigur colegii mei de atunci îl vor recunoaște:

”De îndată ce am ajuns să controlăm perfect aceste exerciții, am trecut la o altă serie, prin care trebuia să trăim cele mai diverse stări sufletești, dar de această data la simpla voință, fără ajutorul imaginilor onirice, la fel de intens ca și cum am fi avut un motiv pentru a trăi aceste stări. Începeam aceste exerciții printr-o stare inferioară negative, pe care o sublimam, pas cu pas, până la o stare superioară pozitivă. Spre exemplu, porneam de la depresia cea mai profundă, ridicând apoi lent și progresiv vibrația până la starea de indiferență, apoi mai sus, până când ajungeam la cea mai mare bucurie și în final, la fericirea supremă. Pasul următor consta în experimentarea fără tranziție a unor stări sufletești opuse. … Scopul acestor exerciții extrem de dificile era acela de a ieși de sub controlul evenimentelor exterioare și al stărilor noastre psihice, astfel încât să fim în măsură să decidem singuri ce stare sufletească preferăm să avem, putând să ne păstrăm astfel echilibrul psihic în orice cirumstanțe.”

Cuvintele sunt foarte sărace în a exprima profunzimea acestei cărți. Deși există subiecte abordate de sine stătător (precum yoga, Ayurveda, piramide, forme geometrice, zodii, etc) mesajele cărții au multiple niveluri de înțelegere, în funcție de experiențele personale ale celui care o citește. Când am citit-o a doua oară emoția a fost mai puțin intensă fiindcă știam ce urmează, dar cartea mi-a spus mult mai multe pentru că sensurile descoperite s-au îmbogățit între timp. 

Așa că dacă sunteți pe un drum de descoperire spirituală, merită din tot sufletul să vă îmbogățiți și cu această carte. 

O găsiți la editura Mix din Brașov, Libris.ro, Elefant.ro, Librarie.net, Librariaonline.ro, etc.

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia