”A avea grijă de creierul tău este un proces care ține toată viața, în mare parte datorită înseși naturii celulelor noastre nervoase: neuronii sunt literalmente de neînlocuit, spre deosebire de restul corpului unde celulele sunt înlocuite în mod constant.  ... Dintre toate organele corpului, creierul este cel mai ușor de deteriorat printr-o dietă săracă. Cei mai mulți dintre noi nu suntem conștienți că singura cale a creierului de a primi substanțe nutritive este prin dieta noastră. Creierul nostru este literalmente ceea ce mâncăm.”

Lisa Mosconi are un doctorat în neuroștiințe și medicină nucleară și unul în nutriție integrativă. A fondat Nutrition & Brain Fitness Lab la NYU. A copilărit în Florența, Italia și s-a mutat în Statele Unite când avea 24 de ani. Site-ul ei este www.lisamosconi.com dar o gasiți și pe youtube în numeroase interviuri, precum:

A scris cărțile The XX Brain și Brain Food. A doua este singura tradusă în limba română și apărută la editura Curtea Veche în 2021. O găsiți la toate librăriile mari on-line sau fizic.

Este structurată în 3 PAȘI:
Pasul 1: Să înțelegem neuronutriția (10 capitole)
Pasul 2: Puterea cognitivă prin nutriție (3 capitole)
Pasul 3: Dieta optimă pentru creier (3 capitole)

Deși sună foarte științific, cartea se adresează publicului larg, este foarte ușor de citit, este foarte cursivă și îmi place cum îmbină veștile proaste cu cele bune 😊

De exemplu, pe prima pagină citim ”Din nefericire, medicațiile actuale pentru boala Alzheimer reduc simptomele pentru o anumită perioadă, dar nu pot opri deteriorarea neuronilor cauzată de îmbătrânire și de boala în sine.” 

Ca apoi să aflăm că: ”S-a dovedit că rolul factorilor genetici în boala Alzheimer – și în demență în general – nu este atât de important pe cât am crezut înainte. (Mai puțin de un procent din întreaga populație dezvoltă boala Alzheimer din cauza unei mutații genetice rare din ADN).”

Pe alocuri chiar te face să râzi: ”Cel puțin o dată pe săptămână, o persoană îmi cere opinia cu privire la cel mai nou ”medicament miraculos” pentru boala Alzheimer. Caut studiul. Cel mai adesea, este adevărat că medicamentul a funcționat ... dar pe o populație de numai zece șoareci. Așa că este o veste excelentă dacă ești unul dintre acei zece șoareci.” 

Dar ești și adus repede cu picioarele pe pământ când afli că ”numărul celor care suferă de pe urma acestei boli (Alzheimer) este estimat la 5,3 milioane doar în Statele Unite. Mai mult de 46 de milioane de oameni la nivel mondial trăiesc astăzi cu demență.”

Însă apare și o veste bună: ”Boala Alzheimer este una dintre puținele afecțiuni neurologice de proporții endemice asupra căreia oamenii de știință pot fi de acord că este direct influențată de dietă.” 
Bună, pentru că dieta o putem controla. Nu-i așa? 

Primul capitol ne vorbește la început despre oamenii primitivi care, trăind în apropierea apelor, consumau mai mult pește, mai puțin vânat și mai mult legume și fructe (65%).

Apoi ne focusăm pe creier:  Creierul are nevoie de peste 45 de nutrienți pentru a fi în cea mai bună formă.  Creierul este făcut din 80% apă. Grăsimile vin pe locul al doilea (aprox 11%), urmate de proteine (8%), vitamine și minerale (3%) și un pic de carbohidrați. 

... și pe primele lui nevoi:

1. APA

APA este implicată în toate reacțiile chimice care apar în creier. Apa este indispensabilă pentru producerea de energie pentru că poartă oxigen. Corpul nu poate depozita apa, așa că avem nevoie de o rezervă proaspătă în fiecare zi. Dar majoritatea oamenilor nu beau suficientă apă. Vestea bună este că efectul deshidratării poate fi anulat complet în câteva zile bând pur și simplu mai multă apă. Atunci când bei între 8 și 10 cești de apă pe zi îți poți crește performanță creierului cu aproape 30%. Noi toți avem nevoie de mai multă apă pe măsură ce îmbătrânim. 

2. GRASIMILE
Societatea se află acum în faza de ”reabilitare a grăsimilor”.
Majoritatea oamenilor nu își dau seama că există două tipuri de grăsimi în corpul uman: grăsime cu rol de depozitare și grăsime structurală. Când vorbim de ”grăsime” vorbim de obicei de grăsimea cu rol de depozitare (denumită și țesut adipos sau grăsime albă), grăsimea pe care corpul o folosește pentru a depozita energie. Este cea moale, pufoasă, vizibilă, pe care o poți observa pe corp – acei colăcei de pe șolduri de care oamenii vor să scape. Grăsimea cu rol de depozitare provine în mare parte din dieta noastră. Creierul nu conține deloc acest fel de grăsime. De fapt, nu există deloc grăsime cu rol de depozitare în creier!

Grăsimea care se găsește în creierul nostru este total diferită și se numește GRĂSIME STRUCTURALĂ. 
Grăsimea structurală NU este utilizată ca energie. Ea nu plutește prin sistemul circulator și nici nu ne înfundă arterele. Ea este folosită pentru a structura celulele, un fel de suport tehnic. Celulele nervoase sunt învelite într-o membrană adipoasă numită mielină, o izolație inteligentă pentru impulsurile electrice care circulă către și dinspre creier. Colesterolul conținut de creier se găsește în cea mai mare parte în teaca de mielină cu rol izolator. Neuronii sunt de asemenea înconjurați de membrane delicate, adipoase. Aceste membrane sunt făcute din alte tipuri de grăsime, ca renumiții acizi grași esențiali Omega 3 și fosfolipide. Dacă creierul ar fi fost făcut din grăsime combustibilă (cu rol de depozitare), ar fi putut să înceapă să se mănânce pe sine însuși în caz de foamete – un dezavantaj evolutiv absolut. 

Ca o concluzie, singurele grăsimi de care avem nevoie într-adevăr pentru a ne hrăni creierul sunt elementele de bază care susțin sănătatea structurală. Dacă te întrebi ce alimente conțin aceste grăsimi, iată o altă surpriză: doar pentru că aceste grăsimi sunt prezente în interiorul creierului tău, nu înseamnă că trebuie să le și mănânci!

De exemplu, grăsimile saturate nu se află pe lista de alimente a creierului (deși creierul conține și grăsimi saturate pe lângă cele nesaturate)!
El poate să producă local atât de multe grăsimi saturate câte are nevoie și astfel nu necesită aprovizionarea. Creierul are nevoie de grăsimi saturate doar când dezvoltă noi celule nervoase, ceea ce corespunde perioadei dintre copilărie și adolescență. După perioada adolescenței avem în mare parte toate celulele nervoase de care vom avea vreodată nevoie, așa că creierul nostru nu mai are nevoie de grăsimi saturate. (Există însă și excepții: acidul butiric din laptele integral și acidul miristic din uleiul de cocos).

Așadar care sunt grăsimile de care are nevoie creierul? PUFA = acizi grași polinesaturați. Asta înseamnă mai ales Omega 3 și Omega 6 care se găsesc în pește, ouă, nuci și semințe. Raportul ideal este de 2:1 (de două ori cantitatea de Omega 6 la o cantitate de Omega 3). Totuși, există estimări că americanii consumă de 20 până la 30 de ori mai mult Omega 6 (din bacon, grăsime de pui, uleiuri vegetale din floarea soarelui, porumb, arahide, rapiță, struguri) decât Omega 3 (ulei de pește, pește somon, macrou, cod, caviar, semințe de in, nuci, chia și germeni de grău), făcând ca dieta americană obișnuită să fie extrem de proinflamatorie. 

Mai departe urmează încă 300 de pagini cu informații fabuloase pe care oricine ar trebui să le știe din timp, chiar dacă nu va îmbătrâni în curând, măcar le poate împărtăși cu cei dragi. Cam cum fac eu acum cu voi. 

Cu drag, 
psihoterapeut Mihaela Zaharia