”Dacă citeşti această carte cu scopul de a căpăta răspuns la întrebarea „Ce pot face ca să rămân slab sau ca să scap de grăsimea suplimentară?”, atunci acesta este: stai departe de alimentele bogate în carbohidrați.”

Prima carte scrisă de Gary Taubes în 2007 a fost un bestseller - Good Calories, Bad Calories. A fost rodul a 5 ani de studii, avea 500 de pagini pline de argumente științifice și contexte istorice cu dese trimiteri și adnotări – ceea ce cerea o mare concentrare și un timp lung pentru a fi citită. Cartea de față este scrisă în 2010 ca reacție la prima – pentru a satisface cererea cititorilor inițiali de a recomanda prietenilor și rudelor o carte mult mai ușor de citit. Cea mai recentă carte a lui este ”Zahărul în boxa acuzaților”.

Ca mulți alți autori recenți din domeniul nutriției, Gary Taubes nu este medic. Supriza e că e fizician! A absolvit Fizica la Harvard University și Ingineria aerospațială la Standford University (1978). După un master în Jurnalism (Columbia University 1981) a lucrat ca jurnalist, fiind obișnuit să cerceteze studiile făcute în domeniul fizicii a trecut și la cercetarea studiilor din domeniul nutriției. Ceea ce m-a convins să citesc cartea lui e că el ... arată bine la 68 de ani, deci pare că aplicarea a ceea ce predică, cel puțin în cazul lui, funcționează 😊

Are site-ul https://garytaubes.com/
Dar îl găsiți și pe youtube. Eu de fapt așa l-am descoperit inițial. 

Cartea are 19 capitole: 
Introducere: Păcatul originar
Capitolul 1: De ce erau grași? 
Capitolul 2: Iluzoriile beneficii ale subalimentației
Capitolul 3: Avantajele iluzorii ale exercițiului fizic
Capitolul 4: Ce înseamnă douăzeci de calori pe zi
Capitolul 5: De ce eu? De ce acolo? De ce atunci?
Capitolul 6: Termodinamica pentru neinițiați – partea I
Capitolul 7: Termodinamica pentru neinițiați – partea a doua
Capitolul 8: Cazurile psihologice
Capitolul 9: Legile adipozității
Capitolul 10: O digresiune istorică asupra ”lipofiliei”
Capitolul 11: Primele noțiuni de reglare a grăsimii 
Capitolul 12: De ce eu mă îngraș și tu nu? (sau invers)
Capitolul 13: Ce putem face
Capitolul 14: Nedreptățile se adună
Capitolul 15: De ce regimurile au sau nu au succes
Capitolul 16: Digresiune istorică pe tema carbohidraților care îngrașă
Capitolul 17: Carne sau plante?
Capitolul 18: Natura unei alimentații sănătoase
Capitolul 19: În loc de încheiere

Prima parte a cărții te ține într-o stare de curiozitate prezentându-ți ideea că obezitatea nu este legată doar de mediul obezogen din zilele noastre (de alimente procesate și sedentarism) ci exista cu mult înainte în medii foarte sărace. Că de fapt, grăsimea este asociată cu sărăcia, nu cu prosperitatea, categoric la femei și adesea la bărbați. 

Eu am aflat și un cuvânt nou: steatopigia = depunerea grăsimii pe fese, în special de către femeile africane, ceea ce e determinat genetic. Oricum, doar obezitatea abdominală (burta excesiv de grasă) atrage un risc sporit de boli cardiace, nu și grăsimea de pe șolduri sau fese. 

El prezintă studiile asupra unui trib de amerindieni din Arizona, Pima începând cu anul 1908, dar și date despre numeroase alte populații din lume în care malnutriția și subnutriția coexistă cu obezitatea, de multe ori în aceeași familie. O imagine grăitoare este aceea a mamelor venite cu copiii lor la o clinică medicală dintr-o mahala din Sao Paolo, Brazilia: toate mamele erau supraponderale, toți copiii erau subdezvoltați, cu semne de subnutriție cronică. Să crezi că mamele erau grase pentru că mâncau prea mult, iar copii erau slabi fiindcă mamele lor nu le dădeau de mâncare – e absurd. Oricum, autorul nu e de acord că îngrășarea este un efect al unui dezechilibru caloric și că tot ceea ce trebuie să facem este să numărăm caloriile astfel încât să ardem mai multe decât ingerăm. De asemenea susține că recomandarea ”să mâncăm mai puțin (aka să te înfometezi) și să facem exerciții fizice mai mult” nu funcționează pe termen lung nici dacă e aplicată. Subalimentarea nu vindecă obezitatea. El nu consideră nici sportul o soluție pentru a slăbi (chiar dacă are multiple alte avantaje) pentru că arzând mai multe calorii, ne crește pofta de mâncare. Cu cât suntem mai săraci, cu atât avem mai mari șanse la o meserie care să ne solicite fizic, să ne câștigăm pâinea muncind cu mâinile mai degrabă decât cu mintea. Ori în Statele Unite și Europa, cu cât ești mai sărac, cu atât e mai probabil să fii gras. 
El consideră că obezitatea este determinată și controlată de hormoni, enzime și factori de creștere. Mai mulți hormoni (inclusiv cei sexuali) dar că noi putem avea control doar asupra insulinei prin alimentație. 

”După cum reiese, doi factori sunt esenţiali în determinarea cantităţii de grăsime acumulate, ambii fiind legaţi de hormonul numit insulina. Mai întâi, când nivelul insulinei este ridicat, acumulăm grăsime în ţesuturile grase; când nivelul insulinei scade, se eliberează grăsime din ţesuturile grase, care va fi arsă, pentru a produce energie. Acest lucru este cunoscut încă de la începutul anilor 1960 şi nu a fost contestat niciodată. Al doilea factor: nivelul insulinei este efectiv determinat de carbohidrații pe care îi consumăm – nu în întregime, dar e o ipoteză valabilă. Cu cât consumăm mai mulţi carbohidrați, cu atât va fi secretată mai multă insulina, ceea ce înseamnă o concentraţie sporită în fluxul sangvin şi deci mai multă grăsime reţinută în ţesuturi. „Carbohidraţii influenţează insulina, care influenţează grăsimea”.

Mai multe detalii găsești în cele 19 capitole din carte. Cartea este atât pentru publicul larg, cât și pentru medici care sunt interesați să afle și alte puncte de vedere decât cele oficiale. Așa cum sunt multe din cărțile despre nutriție care au apărut pe piață în ultimul timp. Informează-te și ia din toate ce ți se potrivește, ținând legătura cu medicul tău. Succes!

cu drag,
psihoterapeut Mihaela Zaharia