Fiindca urma sa plecam amandoi din tara, i-am dus pe copii cu trenul la Suceava – orasul unde locuiesc parintii mei, insa ei au stat la matusa mea si au fost la ei mei doar in vizita cand ei nu erau la servici. Ei au mai fost cu trenul cand erau mici, Ioana de mai multe ori cand mergeam la Iasi la master, Robert doar o data, cand avea 7 luni si se imbolnavise cainele meu, dar nu mai tineau minte. In august anul asta au fost iar, tot noaptea, dar am plecat la ora 23 asa ca ei doar au dormit in tren si nu au apucat sa vada mai nimic. De data asta am avut tren la ora 21 iar ei au avut suficient timp sa exploreze compartimentul de tren. Au aprins si au stins toate luminile pe rand, s-au urcat si au coborat intruna pe scara, au dat in jos toate masutele pliante, au deschis dulapurile. 

Au gasit la un moment dat periutele de dinti si au vrut sa se spele pe dinti. Dar Ioana a comentat ca nu au chiuveta. Le-am deschis si masa din colt pe care erau hainele si a aparut si chiuveta. “Ce magie!” -  s-a mirat Ioana. Insa nu aveam apa, asa ca s-au spalat pe dinti cu apa turnata din sticla.

Nu au avut rabdare sa le citesc povesti, desi au spus ca vor, nu cred ca au auzit mare lucru. Dupa o ora s-au culcat. Am reusit cu greu sa il conving pe Robert sa coboare de pe patul de sus, desi stia dinainte ca el va dormi jos cu mine si Ioana sus. A hotarat ca mai sta 10 minute si coboara singur, ceea ce a si facut. Dupa ce am stins lumina, a trecut pe langa noi in sens invers primul tren, si Ioana de sus si Robert de jos m-au intrebat in acelasi timp, pe intuneric: “Ce-a fost asta?” Iar in timpul noptii la un moment dat trenul a stat mai mult intr-o gara, ma trezisem si eu si ma intrebam oare unde sta asa mult, cand o aud si pe Ioana de sus: “De ce sta asa mult aici?”

Dimineata la 4 am ajuns in Suceava si i-am trezit mai usor decat ma asteptam (cu celalalt tren ajungeam pe la 6, nu asa devreme, dar am incurcat eu trenurile cand am luat bilet). Pe Ioana am dat-o jos in brate din patul de sus in cel de jos si abia dupa aceea s-a trezit, intrebandu-ma: “Cum am ajuns eu aici?” Deci pentru ei calatoria cu trenul a fost interesanta, chiar magica, iar pentru mine a fost usor.  Ziua nu cred ca m-as incumeta sa plec cu trenul 6 ore cu doi copii, dar noaptea e o solutie buna.