Copiii au fost cuminti in masina si la dus si la intors, mult mai cuminti decat ma asteptam tinand cont ca am mers foarte mult, dar au avut si DVD-playerul la dispozitie si filme noi pe care erau curiosi sa le vada.

Am stat intr-un apartament la pensiunea Wattenerhof in Wattens langa Innsbruck unde a fost foarte bine. In prima zi am patinat impreuna cu copiii cam 3 ore. Pentru ei a fost pentru prima data, dar au avut la dispozitie un pinguin de care sa se tina asa ca nu prea au cazut, iar patinele pe care le-a avut Robert erau cu doua canturi si se prindeau cu cureluse peste cizme.

Pentru mine tot pentru prima data .. dupa 10 ani. Spre surprinderea mea mi-am pus patinele in picioare si am patinat ca si cum patinasem ieri. Iar Ioana mi-a facut singura poze si chiar m-a si filmat.

In acest timp tati a schiat, insa a doua zi am schiat si noi. Am avut si monitor cu care am facut incalzirea si ne-a aratat miscarile de baza (mamicilor si copiilor, taticii mai stiau ei ceva):

Am rezistat la lectii doua ore apoi am abandonat intr-un restaurant la suc de mere si snitel asteptandu-i pe baieti care au mai continuat o ora cu monitorul pe o partie mai avansata.

A treia zi am trecut iar la patine pentru inca 3 ore iar seara am iesit in centrul Innsbruck-ului sa vedem si noi artificiile ca doar n-am venit pana aici sa dormim de Revelion. Hmm, cred ca eram singurii oameni cu copii mici care au fost vreodata la revelion in Innsbruck dar nu s-or fi pacalit si altii ca noi. Fiindca Revelionul a avut si artificii intr-adevar, pe care nici nu le-am vazut foarte bine de unde eram din cauza cladirilor, dar si multe pocnitori, oameni beti, politie, sticle sparte, etc. Asa ca am baut sampanie in pahare de plastic langa un brad:

Si am fugit repede spre masina fara sa mai fiu curioasa de vreun alt revelion cu copii in centrul vreunui oras european.

Pe 1 ianuarie ne-am intors iar la schi, fara monitor de data asta si am reusit sa cobor si eu o juma de partie de cateva ori dupa ce mi-a explicat Catalin ce trebuie sa fac totusi (ca lipsisem la partea asta de lectie, stiam doar cum sa ma opresc).

Iar copiii au exersat cu tati pana s-au plictisit si ei.

In ultima zi am urcat cu telecabina sus pe munte unde a fost frumos, desi era mai frig decat in zilele anterioare:

Iar peisajele superbe:

Si mancarea la fel de ieftina si imensa ca la pensiunea noastra si diversificata (asa am aflat si eu ca exista supa de usturoi! - care mi-a si placut de altfel).

Asa ca totul a fost o experienta frumoasa pentru noi si pentru copii, ne-am intors cu amintiri frumoase si cu ceva abilitati de baza de schi si patinaj.