Dumincă, acum două săptămâni eram cu copiii la un loc de joacă dintre blocuri. Ioana se jucase de o oră urcând pe un topogan şi dându-se jos pe o bară de lângă el ca maimuţa, când i-a venit ideea să sară ca să îi arate unei fetiţe ce poate face ea. Şi a sărit!

Şi a rămas jos. Abia atunci am văzut-o şi eu, deşi eram pe banca de lângă. A început să plângă spunând că o doare laba piciorului. Am luat-o în braţe şi am plecat acasă. Acasă a mâncat şi s-a culcat. Când s-a trezit piciorul era puţin vânăt şi puţin umflat. După telefoanele de rigoare la medici am hotărât să nu mergem la spital imediat, să mai aşteptăm până a doua zi să vedem ce se întâmplă. Dar am fost la farmacie şi am dat-o cu  gel antiflebitic MK . A doua zi durerile au continuat şi Ioana tot nu punea piciorul în pământ, aşa că după prima lecţie de vioară pe care nu vroiam să o mai ratăm, am plecat la spitalul Budimex / Marie Curie.

Am ajuns cu un taxi direc la urgenţe. Pe lângă noi tocmai trecuse o ambulanţă SMURD care era deja acolo cu o mămică şi un copilaş. În rest era liber:

La calculator am terminat repede fiindcă Ioana era deja în baza de date din 2008 când am operat-o tot acolo de hernie inghinală. Ne-a trimis la ortopedie. A văzut-o medicul si ne-a trimis la radiografie la aparatul de aici, unde am stat şi eu să o ţin de picior în poziţia necesară (*pozele cu spitalul sunt luate de pe net, nu am avut eu timp si dispozitie atunci să mai fac şi poze):

Înaintea noastră mai era un băieţel cu mâna ruptă şi după noi, încă o fetiţă şi un băieţel. Spre surprinderea mea, radiografia a fost trimisă prin internet sau reţea direct în calculatorul medicului ortoped. După ce a văzut-o, concluzia a fost că piciorul nu e rupt, nu e fisurat, dar fiindcă ea nu îl punea jos de durere, probabil e o întindere, aşa că tot va fi pus în ghips pentru 2 săptămâni. Când a întrebat-o pe Ioana dacă vrea, ea a spus: Da! – probabil i se părea tare interesantă chestia asta cu ghipsul. Aşa că ne-am dus în partea celalaltă a intrării principale şi i s-a pus piciorul în ghips. A stat liniştită până i l-a fixat la sfârşit când a plâns fiindcă o durea. Dar i-a trecut când a aflat că are dreptul să îşi aleagă orice jucărie vrea de la chioşcul cu jucării din curte. Şi-a ales un telefon şi am plecat acasă.

Acasă, ghipsul a fost imediat colorat. A doua zi nu s-a dus la grădiniţă, dar a treia zi s-au dus, bineînţeles cu acordul educatoarelor care trebuiau să o care pe scări în braţe, cel puţin o perioadă. Am fost şi eu cu ea şi am stat un timp până s-a acomodat şi până … au epuizat colegii întrebările şi s-au obişnuit cu ea în noua postură.

Aşa că următoarele zile, Ioana a mers şontâc, dar s-a descurcat.

Aşa a participat la prima ei auditie de pian:

 

Asa a exersat la vioara:

Aşa s-a distrat cu Bombonica la petrecerea de după serbarea lui Robert:

Şi s-a dat chiar şi în leagăn:

Iar cu două zile înainte de a se împlini 2 săptămâni, tati i-a scos ghipsul acasă:

Ca la serbarea de sfârşit de an de a doua zi, să fie “purceluş” pe ambele picioare:

Culmea e că atunci când am ajuns la Palatul Copiilor, arătând tuturor că ea nu mai are ghips, am aflat că prietena ei, care îşi serbase aniversarea cu o zi în urmă, avea piciorul în ghips până deasupra genunchiului, de data asta fiind chiar rupt. Aşa că a fost rândul ei să facă serbarea stând pe scăunel. Uff!