Anul acesta am mers pentru prima dată la mare în Croația. În principal pentru că aveam treabă în Austria, iar marea din Croația era cea mai apropiată mare.

Însă am știut foarte târziu datele exacte când putem merge, așa că abia pe la mijlocul lunii iunie, am început să caut cazare pentru august. Știam sigur că vrem să stăm în Istria ca să facem după aceea cât mai puțin pe drum până în Austria. Bineînțeles că majoritatea pensiunilor private erau deja rezervate. Plus că ai mei copiii nu vroiau de nici o culoare plajă cu pietre sau pietricele, ci doar cu nisip, așa că opțiunile au fost din start limitate (deși am încercat să îi conving că ar fi bine și pe pietricele la Novigrad sau Rovinj, că acolo aș fi găsit pensiuni – a fost degeaba). Până la urmă, la sfărșitul lunii am primit un răspuns afirmativ de aici: http://www.medulinriviera.info/anu/apartmani-vilic/ ceea ce ne-a încântat tare mult fiincă în Medulin există și plajă cu nisip: http://www.medulinriviera.info/ A trebuit să ne mutăm puțin zilele destinate Croației pentru că sejururile erau doar de sămbătă până sâmbătă, dar asta nu a fost o problemă.

Așa că pe 6 august, vineri pe la 14,30 ieșeam din București cu gândul că vom opri noaptea în Belgrad, vom dormi la cineva acolo și apoi ne vom continua drumul spre Medulin. Însă pe drum mi-a venit să mă uit mai atentă în pașaportul lui Cătălin ca să văd că … expirase din ianuarie. Sunăm la prieteni să caute informații pe internet, ne trimit prietenii numărul ambasadei Croației în România, dăm telefon și aflăm că în Croația se poate intra și cu buletinul. Uff, am scăpat! N-am ratat tot concediul la mare. Varianta doi ar fi fost băi termale în Ungaria sau mare în Italia (Trieste poate), dar mi-ar fi părut rău după Croația. Deși prietenii ne-au trimis și telefonul de la ambasada Serbiei, n-am mai sunat că eram siguri că nu intrăm și în Serbia cu buletinul, așa că am trecut de vama de la Porțile de Fier și am luat-o spre Timișoara. Am ajuns tărziu la vamă, pe la 2 noaptea parcă. I-am spus vameșului și povestea noastră și ne-a răspuns senin: “De o lună se intră și în serbia cu buletinul!” Ei, asta e, nu ne-am gândit nici măcar să întrebăm nici la ambasadă, nici la vamă. În Ungaria am condus și eu două ore de la 3,30 pe autostradă ca să mai doarmă Cătălin, dar a fost o provocare să îmi țin ochii deschiși la ora aia.

Dimineață am intrat în Croația unde am rămas blocați într-o coloană 50 de minute. Undeva în față era un accident. Pe banda din mijloc (rămasă goală fiindcă  un tip cu o vestă portocalie, de la drumuri probabil, mergea pe mijloc si dirija toate mașinile pe benzile laterale – din cele 3 care existau) a trecut o ambulanță, 4 mașini mari de pompieri, 4 mașini mici de pompieri, o cisternă cu spumă de pompieri, o mașină de poliție  de mă gândeam ce putea să se întâmple de vin atâția pompieri. La noi ar fi venit doar dacă se prăbușea un avion și lua foc. Până la urmă am aflat doar după ce s-a dat drumul la coloană și am trecut prin dreptul locului respectiv: luase foc un autocar supraetajat cu turiști polonezi. Era tot carbonizat, turiștii stăteau în ploaie cu bagajele lângă ei și alături era un alt autocar tot polonez plin cu turiști. Încă ieșea fum din el, nu pot să îmi închipui cu ce flacără a ars.

În Zagreb am ajuns pe la 9. Am mâncat, Cătălin s-a culcat iar eu și copiii ne-am jucat la Melita acasă. Cursanții noștri știu despre cine vorbesc. Am plecat după prânz și am făcut 4 ore până în Medulin, trecând printr-o mulțime de tunele, pe care le-am și plătit, evident.

Peisajele din drum au fost frumoase, mai ales cele de pe malul mării (am trecut pe lângă Rijeka și Opatija) care seamănă mult cu cele din Bulgaria. În Medulin nu a fost ușor să găsim casa pentru că GPS-ul nu identifica adresa. Până la urmă am dat telefon, am lăsat mașina în parcare și Cătălin a căutat-o pe jos. Apartamentul nostru era la parter, cu grădină: două camere și baie, într-o cameră fiind și bucătăria de fapt.

După ce ne-am descărcat bagajele, eu am plecat cu copiii să căutăm marea. Am găsit-o la 10 minute de casă unde era și plaja cu pietre, dar și foarte mulți oameni cu păturile pe iarbă. Apoi am ieșit iar împreună cu tati să schimbăm bani (un euro e 7,2 kuna) și să facem cumpărături. A doua zi am mers la plaja de pietricele, ceea ce a fost ciudat. Noi am stat pe iarbă, iar copiii s-au jucat la malul  mării pe pietricele. Erau singurii care aveau cu ei jucării de nisip. La prânz am mâncat la cel mai apropiat restaurant care ne-a servit foarte repede și care avea preturi rezonabile. Preferatele au fost spaghetele cu fructe de mare și pizza.

Seara plimbându-ne prin stațiune am dat și peste plaja cu nisip, de care nu ne-am mai depărțit până am plecat.

În apă sunt și în dreptul ei pietre printre nisip, însă ai noștri copii s-au adaptat așa, n-a fost nevoie de papuceii speciali pentru pietre. Apa e mică peste tot, foarte bună pentru copii, mai puțin interesantă pentru adulții care vor să înoate pe distanțe lungi care trebuiau să între mult în apă să poată face asta.

Nouă ne-a plăcut tare mult Medulinul. Are de toate: un golf cu bărcuțe, un golf cu plaje cu pietricele și nisip, insulițe cu nisip la care se organizează excursii cu vaporașul (sau poți închiria o barcă cu motor), parc de distracție, avioane de agrement de închiriat (28 euro/persoană, nu știu câte minute, dar erau foarte multe pe cer), hidrobicilete, locuri gonflabile de jucat în mare, biciclete cu 4 locuri de mers pe stradă de închiriat (cum erau la Mamaia pe vremuri, oare mai sunt?), 2 campinguri mari cu rulote, corturi și căsuțe mobile (Medulin, în spatele parcului de distracție și Kazela, la distanță de câțiva km în cealaltă parte a stațiunii). Datorită lor cred, am văzut în stațiune cei mai mulți câini cu stăpâni pe care i-am văzut vreodată la mare (însă toți erau foarte civilizați, nu lătrau, nu mârâiau, mergeau frumos în lesă, stăteau frumos lângă masă la restaurant – deci dacă aveți câine și vreți să îl luați cu voi la mare campingurile și pensiunile din Medulin sunt o opțiune foarte bună):

Într- seară am vizitat Arena din Pola, care e la 8 km distanță. Intrarea e 40 kuna de persoană, copiii până la 7 ani nu plătesc. Ruinele ne-au plăcut tuturor, orașul însă pe mine nu m-a impresionat.

Ulterior am primit de la o prietenă linkul unei melodii cântată de formația Il Divo care este filmată, întâmplător ... în Arena din Pola:

www.youtube.com/watch

Într-o zi când a plouat am mers să vizităm cu mașina stațiunile dintre Medulin și Pola: Pomer, Premantura, Pjescana Uvala, Banjole, Vinkuran (http://www.maplandia.com/croatia/istra/), însă nici una nu ne-a făcut impresie mai bună decât Medulinul. În afară de Premantura, toate ni s-au părut niște sătuce, nu stațiuni, cu străzi foarte înguste și încâlcite (nu cred că GPS-ul le identifica pe hartă), cu case frumoase, dar cu puține magazine și restaurante și plaja la mare distanță. Premantura e mai răsărită, arată chiar frumos, avea un turn în mijloc și era plin de oameni, restaurante și magazine, dar plaja e la mare distanță pe limba de pământ.

Oricum, la prezentarea pensiunilor aveți grijă, una e distanța față de mare și alta e distanța față de plajă! Că lângă mare sunt multe, dar lângă plajă, nu. Însă Croația e o destinație de vacanță frumoasă și sigură, atât pentru adulți, cât și pentru copii. Nouă ne-a plăcut şi vă dorim şi vouă o astfel de experienţă.