In Viena Share Written By Mihaela Zaharia Tags 2010-08-28 În Viena am stat aproape o săptămână, apoi am fost plecați și ne-am întors încă o zi. Însă tati a fost ocupat, iar eu nu m-am aventurat să merg singură în oraș cu 2 copii fiindcă nu știu germana (dar m-am hotărât să învăț când m-a întrebat o vânzătoare cu care vorbise Ioana: "Dar cum nu știți germană, că fiică dvs. știe?" - Ups! "Ea știe că a făcut la grădiniță, eu nu."). Aşa că cel mai des am ieșit în împrejurimi, adică la SCS , de două ori chiar și pe jos: o dată cu amândoi copiii (Robert în cărucior), o dată doar eu cu Ioana pe role. La Media Markt am căutat dar nu am reuşit să găsesc filmul Sissi cu Romy Schneider aşa cum îl ştiam eu, în varianta de 6 ore pe care o văzusem de zeci de ori când eram mică pe casete VSH. Am găsit acelaşi film, îndă doar de 2 ore şi nu de la început, dar era singura variantă pe care o aveau. Aşa că i-am arătat Ioanei tot pe youtube începutul poveştii: <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> În schimb în faţa casei aveam un loc de joacă unde s-au tot jucat: Ba chiar şi eu m-am dat uţa cu capul în jos ca în copilărie (avertizând-o pe Ioana care-mi făcea poze, să nu facă la fel!): Dar cel mai mult ne-am distrat dându-ne pe un fel de tiroliană: pe care trebuia să o car eu de fiecare dată până la locul de pornire, insă a fost preferata copiilor: Sămbătă însă am fost toți la Schonbrunn Palace cu metroul fiindcă a fost mai simplu. Oricum parcarea de lângă Palat era plină de mașini și autocare. Am stat la o coadă destul de mică față de cum mă așteptam să iau bilete, însă la casă am aflat că următoarea intrare în palat va fi peste 2 ore. Așa că am avut două ore la dispoziție să vizităm grădinile. și să urcăm dealul din spate să vedem Palatul de sus: Căruciorul pe care îl împrumutasem special pentru Schonbrunn l-am folosit din greu, la propriu – fiindcă în grădini aleile sunt cu pietricele și roțile merg foarte greu. Mai erau și alții care își cărau trotinele în mână. Totuși, Robert a reușit să adoarmă în el de la atâta zdruncinat, așa că în Palat am intrat doar eu cu Ioana. Oricum luasem cel mai scurt traseu, de 40 de minute, Imperial Tour (22 de camere) că nu credeam că Robert rezistă mai mult. Cătălin nu venea că mai fusese de câteva ori însă eu îl vizitam pentru prima dată, deși am venit de multe ori în Viena în ultimii ani, a fost mai mult pentru cursuri. Mi-a plăcut mult, mai ales dormitorul lui Sissi cu tapet de mătase albastră. La intrare ni s-a dat un aparat pe care l-am ținut la ureche și am ascultat explicațiile pentru fiecare cameră, făcându-i și Ioanei un rezumat.. Mi-a mai plăcut că am văzut caietul original al lui Mozart în care scrisee Sonată pentru pian, bănuiesc că asta: <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> Ioana și-a luat amintire linguriță de pințesă cu poza lui Sissi în capăt, că până acum avea lingurițe de prințesă doar la Suceava, pe care bunicii le cumpăraseră din Praga mai demult. După ce am ieșit nu am mai avut timp să trecem și prin labirint, cum aveam de gând fiindcă tati ne aștepta la masă lângă grădina zoologică unde am intrat după aceea. Noi o mai vizitasem acum 3 ani, dar nici măcar Ioana nu mai ținea minte, deși avea 3 ani atunci. Așa că au fost încântați să vadă animale mai deosebite: Pelicani: Flamingo: Girafe: Foci prin geam: Lilieci în seră: Pinguini imperiali: Șerpi: Elefanți: Pești: Și chiar crocodili: Iar la sfărșit am fost la Tichy , un salon al înghețatei unde copiii au primit cele mai mari porții de înghețată pe care le-au avut până acum. Nu au putut să le termine și nici noi pe ale lor (că și noi aveam porțiile noastre, aproape la fel de imense). Dar mai venim sau mergem în altă parte că am înțeles că mai sunt astfel de locuri. Poate tot atunci când vom merge iar la Schonbrunn, la Muzeul Copiilor pe care nu l-am ales de data asta. Săptămâna următoare am fost plecați la o pensiune din Wolfstein, în mijlocul pădurii, la o oră de mers cu mașina fiindcă tati a participat acolo la un curs. Noi am stat prin zona, ne-am uitat de la distanță la caprioarele vecinilor: La vitele care pășteau vis-a-vis: La melcii din iarbă: Pe care dacă-i atingeam se făceau așa: Și la greieri: Copii afară s-au jucat cu mingea, volei cu cei mari sau singuri: Când ne-am întors în Viena am văzut deasupra casei un frumos curcubeu fiindcă plouase tot drumul: Iar a doua zi am vizitat Catedrala Sf. Stephan http://www.stephansdom.at/ Am admirat statuile mișcătoare din piață, dar și biciletele duble, de închirat probabil și ne-a plăcut tare mult ideea de a merge astfel cu copilul la drum: La prânz am mâncat și cel mai mare snițel din Viena la Figlmuller, unde se stătea la coadă ca să intri, dar mergea tare repede totuși: http://www.figlmueller.at/ Și apoi am mers la Casa Fluturilor, http://www.schmetterlinghaus.at/ O seră unde era foarte cald și foarte umed (de trebuit să ne dezbrăcăm imediat că aveam și geci pe noi), dar nu era așa de mare cât se vedea sera întreagă de afară și nici nu erau foarte mulți fluturi înăuntru. Însă a fost interesant să vezi fluturii zburând atât de aproape de tine (unii chiar aveau răbdare și îi luau pe deget!). Mai mulți fluturi din seră găsiți aici: http://picasaweb.google.com/schmetterlinghaus/SchmetterlinghausHofburgWienWwwSchmetterlinghausAt# Pe drum am văzut și indicatorul spre Casa Muzicii, http://www.hausdermusik.com/en/2.htm care a stat în balanță cu Casa Fluturilor, dar am hotărât că Robert e prea mic să aibă răbdare să asculte sunete, așa că am ales fluturii. Dar Casa Muzicii rămâne pe lista viitoare pentru Viena. La fel cu rămân și: Muzeul Tehnicii: http://www.tmw.at/ (mai ales duminca dimineață când au workshopuri pentru copii) Acvariul: http://www.haus-des-meeres.at/ Donaupark: http://ro.tixik.com/image-1114104.htm Prater: http://www.prater.at/GeneralInformation.php?LI=1 Muzeul de Istorie a Naturii: http://www.nhm-wien.ac.at/Content.Node/museum/index1.html Muzeul Quartier: http://www.mqw.at/ primul fiind http://www.kindermuseum.at/jart/prj3/zoom/index.html Însă de data asta am venit acasă și ne-am uitat pe RTL II la Abenteur Africa, o emisiune în care 8 adolescenți supraponderali din Germania se duc în tribul Ju “hoansi să învețe un alt stil de viață și nutriție: http://www.rtl2.de/59485.html Ni s-a părut tare interesant și copiii au avut un motiv în plus să se convingă că chipsurile, ciocolata și sucurile nu sunt bune pentru sănătate. De fapt de chipsuri și sucuri sunt convinși, de ciocolată nu prea, mai ales Ioana. Ca urmare am mai ascultat o dată Waka, Waka și ne-am culcat: <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt="">