Filmul “Taare Zameen Par”/ “Like Stars on Earth” sau despre dislexie Share Written By Mihaela Zaharia Tags 2011-02-04 Am văzut recent fimul “Taare Zameen Par” – “Like Stars on Earth” împreună cu Ioana pe youtube. Deşi a fost aproape 3 ore (sunt 17 părţi), la sfârşit mi-a spus: “Mai vreau să-l mai văd o dată!” E un film pe care îl recomand tuturor celor care intră în contact cu copiii: educatori, învăţători, profesori, logopezi, psihologi şi desigur, tuturor părinţilor. E un film emoţionant despre viaţa unui băieţel dislexic – care repetă a doua oară clasa a III-a, care nu ştie să citească şi să scrie fiindcă “literele dansează”. <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> Dar nimeni nu-l crede şi nimeni nu-l înţelege. Părinţii, profesorii, colegii – toţi îl consideră leneş, prost, obraznic. Este trimis până la urmă la o şcoală specială departe de casă. Bineînţeles că nu vrea, iar acolo situaţia se repetă. Deşi colegul lui de bancă îi devine prieten, profesorii se poartă foarte urât cu el: îi vorbesc urât, îl ceartă, îl bat, îl pedepsesc. Ajunge astfel să nu mai vorbească nimic, să nu mai zâmbească, să nu mai picteze, să nu se mai joace, să nu se mai bucure. Aşa îl găseşte noul profesor de desen – un profesor atipic, singura persoană care îl înţelege, care îl sprijină, care îl învaţă să citească şi să scrie şi îl ajută să îşi valorizeze talentul de a picta. Pentru că el, la rândul lui a suferit de dislexie când era mic, dar le vorbeşte şi despre alte persoane ca: Albert Einstein, Leonardo da Vinci, Pablo Picasso şi Walt Disney, dislexia fiind numită și "boala geniilor": <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> Pe lângă povestea în sine, filmul are parte şi de nişte melodii foarte frumoase, cum ar fi cea care mi-a plăcut mie cel mai mult, ALL I NEED: <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> Puţin dulce, puţin acru Puţin mai aproape, nu prea departe Tot ce vreau, tot ce doresc, tot ce am nevoie e să fiu liber E destul de aproape încât s-o atingi, dar dispare ca un miraj Ţesută din vise, caldă ca un pulover dincolo de albii nori - este lumea mea Lasă-mă să intru fără sa strig Lasă-mă să intru fără curaj Mai sunt mulţi, mulţi alţii ca mine Nu sunt singurul care merge visând cu ochii deschişi păşind, împiedicându-se. Sunt sigur. Aşa cum soarele răsare mereu lumea mea va fi descoperită şi-i va uimi pe toţi. Priviţi-mă cum alerg, cum alerg către cealaltă lume Apoi alunec ca o pasăre ce aş vrea să fiu. Am o mie de aripi ca să zbor să descopăr cerurile înalte. Am atâtea răscruci de ales ca să-mi descopăr destinul. Aceste puţine zile ale copilăriei nu se vor mai întoarce. Deci trăieşte-le acum prietene chiar pe credit, dacă eşti falit. Trăieşte-le! Deşi Ioanei i-a plăcut BOOM BOOM BOL: <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> Uitați-vă acolo, este un copac? Sau un om acoperit cu o pelerina? Oare plouă? Sau cerul și-a pierdut clapele din greșeală? Lumea este asa cum ți-o imaginezi. Este tot ce vezi cu mintea. Eliberează -ți mintea Lasă culorile sa zboare! Lasă visele sa zboare! Mișcă-te! Întinde-te! Scutură un picior! E amuzant! Rotește-te! Dă din picioare! E foarte amuzant! Cine spune că peștii nu pot să zboare? V-ați gândit vreodată la asta? Face soarele baie vreodată? Sau doar își udă părul și spune că e curat? Stelele acestea strălucesc? Sau sunt furioase și țipă una la alta? Eliberează-ți mintea! Întinde-ți aripile! Lasă culorile să zboare! Lasă-ți visele să zboare! De ce să inveti până ai capul plin? Până clipeşti mintea e goală Mergeți înainte! Deschideți ușile! Și fără frică desfăceți-vă aripile! Sunt cu voi! Eşti cu mine! Noi toți să lăsăm visele să zboare! Ne rotim, scuturăm picioarele, ne distrăm de minune. De ce e lumea așa colorată? V-ați gândit vreodată? Alegând asemenea culori minunate. Cineva a colorat această lume E atât de frumos universul nostru! Banuiesc că Dumnezeu este un artist Eliberează- ți mintea! Întinde aripile! Lasă culorile să zboare! Lasă-ți visele sa zboare! Iar versurile cele mai impresionante le are melodia MAMA / MAA: <\/param><\/embed><\/object><\/div>";" alt=""> Nu ți-am spus niciodată ce frică mi-e de intuneric Nu ți-am spus niciodată cât de mult ţin la tine Dar tu ştiai, nu-i așa, mama? Tu știi totul, mama mea ... Nu mă lăsa singur în mulțime Fiindcă îmi voi pierde drumul spre casă Nu mă trimite așa departe Unde nu-ți vei mai aminti de mine Sunt chiar așa de rău, mama? Sunt chiar așa de rău, mama? Uneori când tata mă ridică prea sus în aer Ochii mei te caută pe tine Sperând că vei veni și mă vei strânge la piept Nu-i spun tatei, dar mi-e frică Nu las să se vadă, dar inima mea se scufundă în întuneric Dar tu știi asta, nu-i așa, mama? Tu știi totul, mama mea ... Despre dislexie puteți afla mai multe aici: http://dislexic.ro/despre-dislexie/ sau aici: http://www.isheds.eu/index.php?Itemid=130 Vizionare plăcută!