A doua zi în Disneyland a fost ziua Ioanei, a împlinit 8 ani. Pentru ea rezervasem zona Fantasyland, așa că ne-am dus direct acolo.

Am trecut prin Castelul Frumoasei Adormite unde am urcat și am admirat vitraliile de la geamuri și secvențele din poveste.

Apoi am căutat în stanga Peștera Dragonului, Tunelul Albei ca Zapada era închis, așa că am stat la coadă la Pinocchio unde multă lume își mânca pachețelul cu mâncare. Apoi ne-am dat în carusel și am stat la o coadă și mai mare la Dumbo zburători. La Peter Pan ne-am luat Fast Pass ca timpul de așteptare afișat era de 60 de minute.

Ne-am rătăcit în labirintul lui Alice (unde câțiva copii mici plângeau speriați de aparițiile bruște ale cărților de joc) și am urcat în turn să privim parcul de sus. Ne-am învârtit în ceșcuțele colorate și am pornit să ne dăm cu trenulețul de circ pe care îl văzusem cu o zi în urmă din trenul mare.

Pe drum am descoperit bărcuțele din țara basmelor și ne-am plimbat și cu ele. A fost foarte frumos să vedem castelele și sătucurile din povești în miniatură prin parc.

La trenulețul de circ am stat la coadă cât scria la intrare, adică 60 de minute, deși inițial nu am crezut fiindcă nu se vedea toată coada. Însă așa sunt făcute majoritatea atracțiilor – de afară vezi o coadă mică, dar după ce dai colțu în interior începe un labirint întreg de culoare făcute din benzi elastice prinse de stâlpișori ca să încapă cât mai multă lume pe o suprafață mică încât stai și stai o groază de timp până ajungi la capăt. Nici să ieși nu-ți mai vine după ce ai stat destul afară cât încă nu vedeai codârlăul dinăuntru. Dar, doar de-asta am venit, nu? Deci, da … am stat o oră la coadă pentru o plimbare de un minut jumate . Însă a fost frumos. Și când i-am povestit lui tati care nu venise cu noi la trenuleț și bărcuțe că era obosit, a vrut și el.

Înainte ne-am dus să zburăm cu Peter Pan conform orarului  din Fast Pass. Am mâncat la restaurantul de vis-à-vis, Castelul Marionetelor, o jumătate de pui cu cartofi prăjiți și salată – ceea ce a fost un lux pe lângă masa din următoarele două zile. Între timp am hotărât să nu mai mergem la Paradă, ci să stăm să ne dăm în ce nu ne-am dat pentru că la ora 19,00 e destul de gol peste tot, lumea fiind pe aleea principala. Așa am văzut pădurea celor șapte pitici dintr-un trenuleț într-un tunel întunecat (ne obișnuisem cu trenulețele, sunt peste tot) și ne-am întors la bărcuțe unde nu era nimeni la coadă! Am sperat să fie așa și la trenulețul de circ, dar era, însă mult mai mică și mult mai rapidă. Fiind ultimii am văzut cum niște proumbei uriași și coțofene abia așteptau să se elibereze aleea să ciugulească de pe jos firmiturile lăsate de turiști. Am prins penultimul trenuleț și cum în ultima cursă nu a urcat nimeni în vagonul nostru, ne-am mai dat o dată. Când am plecat, zona deja era închisă, veneau bodyguarzii să o păzească, doar ultimii turiști erau lăsați să iasă. Bărcuțele și trenulețul circului se închideau la ora 19,00.

Am trecut pe lângă pavilionul prințesei  care și el era închis, dar oricum nu ne tentase  să stăm la coadă pentru poze și autograf cu prințesa zilei și ne-am dat seama că în spate mai era o coadă mare la plimbarea cu bărcuțe “în jurul lumii”. Noi însă am preferat să mâncăm îngheţată, dar şi la magazinul de îngheţată din Fantasyland era închis, aşa că am mers până la cel de pe aleea principală. Arătau aşa de bine şi chiar erau gustoase, dar trei cupe de fiecare a fost prea mult şi nu le-am putut termina.

Fiindcă vroiam să stăm până la ora 23,00 să vedem spectacolul de artificii şi nu mai aveam ce face în Fantasyland, ne-am întors la … trenuleţul minier! Speram să fie mai liber, dar nu a fost, tot am stat la coadă mai mult de 30 de minute, însă de data asta ştiam ce ne aşteaptă. Îi făcusem şi lui Robert instructajul cum să stea corect în trenuleţ aşa că devenise şi el încântat! Şi chiar a fost frumos. Ar fi fost  şi mai frumos cu Fast Pass fiindcă deja eram groaznic de obosiţi. Cât am aşteptat spectacolul Robert chiar s-a culcat pe trotuar. Asta fiindcă … a avut unde, până să înceapă nu aveai loc să te intinzi nici pe trotuar, nici pe alee, nici pe iarbă. Iar surpriza a fost că atunci când chiar a început, toată lumea s-a ridicat în picioare! Chit că proiecţia de desene animate era pe ditamai castelul şi bănuiesc că s-ar fi văzut bine de jos, dacă stătea toată lumea … jos. Aşa că ne-am ridicat şi noi în picioare, dar nu vedeam nimic că ceilalţi din faţă erau înalţi, tati nu putea să ia un copil în braţe că vroia să filmeze şi până la urmă salvarea a venit de la pubela de gunoi de lângă unde i-am suit pe copii în fund (era ca un dulăpaş cu uşi laterale prin care se arunca gunoiul). Spectacolul Disney Dreams! a durat 20 de minute şi a fost deosebit de frumos. A avut priecţii de film pe castel, lumini şi fântâni dansatoare, proiectile de foc ca făceau să îţi fie cald instant, muzică şi bineînţeles, artificii!

Așa că Ioana a vut parte de o zi deosebită la 8 ani. Și noi împreună cu ea.