Mulţi dintre noi vrem să găsim soluţii rapid. Şi firmele unde lucrăm vor acelaşi lucru. Peste tot vedem  anunţuri de recrutare care cer candidaţi creativi, valorile firmelor scrise pe panouri sau pliante frumoase în care creativitatea este prezentă aproape întotdeauna, obiective în care inovaţia are prioritate, din ce în ce mai multe training-uri pentru creativitate ... şi totuşi, de ce nu am folosi aceste abilităţi şi în relaţiile cu propria familie?

Unele din problemele pentru care părinţii îmi solicită răspunsuri sunt:
- cum să fie ascultaţi de copii,
- cum să-i facă să înveţe mai bine şi să fie mai motivaţi,
- cum să comunice mai bine cu ei,
- cum să-i facă să respecte anumite valorile,
- cum să îi înveţe să relaţioneze optim cu ceilalţi,
- cum să ia cele mai bune decizii, etc.

iar starea pe care o trăiesc aceşti părinţi este că nu ştiu ce să facă. În acelaşi timp în care aceeaşi părinţi sunt foarte performanţi la locul de muncă. Care ştiu deja că o parte importantă din rezolvarea unei probleme stă în formularea ei, dar rareori aplică acelaşi principiu şi acasă.

Una e să îţi formulezi problema: “Copilul meu nu mă ascultă” şi alta e să o reformulezi până la o formă în care “ai pus punctul pe i”: “Copilul meu e prea independent”; sau “nu îmi place când copilul meu face ce crede el şi nu ce cred eu ca e bine”, “copilul meu are alte valori decat cele la care ader eu” sau “am nevoie de mai multă cooperare între noi” încercând să fim din ce în ce mai specifici pentru a lucra mai uşor ulterior.

Dacă ar fi să găsesc factorii care creează o problema ca “am nevoie de mai multă cooperare între mine şi copilul meu” aş putea să identific:
- nu facem lucruri împreună
- nu petrecem suficient timp discutând unul cu altul
- nu cunosc detalii despre lucruri importante pentru el
- nu îmi găsesc timp să cultiv relaţia

Şi făcând acest lucru, avem direcţii mult mai clare de a lucra pentru a rezolva cu succes problema iniţială:
- Ce lucruri am putea face împreună care să ne facă plăcere şi să ne simţim bine?
- Cum să stabilim un timp pe care să ni-l dedicăm doar discuţiilor între noi?
- Cum aş putea să mă interesez de hobby-uri şi persoanele importante pentru el?
- Cum să îmi gestionez timpul personal atât de eficient încât să dedic timp relaţiei cu copilul meu, consecvent şi pe termen lung?

De asemenea, ar putea să ne fie de folos să identificăm ce anume am obţine noi dacă am rezolva această problemă. Poate poate vrem o relaţie sănătoasă, poate vrem să simţim că suntem părinţi buni, poate vrem să folosim timpul eficient. Şi astfel ajungem la formularea unor probleme mai generale:
- Cum aş puteă să am o relaţie cât mai sănătoasa cu copilul meu?
- Cum aş putea să simt ca sunt un părinte bun?
- Cum aş putea să îmi folosesc timpul eficient?

Pasul de a defini satisfăcător o problemă e un pas important pentru a revolva în mod creative şi mulţumitor o situaţie, însă e doar primul pas, care poate fi făcut atât de unul singur, cât şi în cadrul unei şedinţe de coaching.