N-am sa scriu acum despre o zi cu copiii, asa cum mi s-a dat mai demult o idee, ci despre 14 zile cu copiii, atat cat a durat anul acesta primul nostru concediu la mare cu cei doi copii: Ioana (3 ani si 2 luni) si Robert (8 luni). Aranjati dupa cum urmeaza: tati in fata la masina si mami in spate, intre cele doua scaunele, unul pus cu fata la directia de mers (Ioana), altul pus cu spatele (Robert).

Si ca sa structurez intr-un fel toata aceasta experienta complexa am sa apelez la o metoda pe care o predau in training si care se cheama 'Six thinking hats'. Fiecare palarie reprezinta un anumit stil de gandire:

Palaria Alba: informatii
Palaria Galbena: aspecte pozitive
Palaria Neagra: aspecte negative
Palaria Verde: idei noi, creativitate
Palaria Rosie: sentimente, emotii si intuitie
Palaria Albastra: organizarea intregului proces de gandire

Palaria Alba (informatii):

Concediul nostru a durat 2 saptamani. Am fost pe litoralul bulgaresc intr-un sat de vacanta special pentru familii cu copii, sistem all inclusive, compus din casute individuale, restaurant, piscina, jacuzi, bar, plaja. Am avut la dispozitie o casuta cu 2 camere, trei mese pe zi si sucuri si apa oricand. Toate masinile erau intr-o parcare la intrare.

Ca program, ne trezeam dimineata, mergeam la masa si de acolo la plaja. Ioana se juca in nisip, Robert mai mult dormea in carucior sau se juca in brate la noi sub umbrela. A intrat in apa de cateva ori. Apoi mergeam iar la masa, uneori unul din noi o lua inainte cu cate un copil sau amandoi, in timp ce celalalt strangea lucrurile de pe plaja. De la masa, unul din noi mergea cu Ioana in casuta sa doarma, iar celalalt se plimba cu Robert in carucior sa doarma si el. Apoi ne intalneam iar dupa masa, de regula la piscina sau la jacuzi cu apa calda sulfuroasa unde mai stateam pana aproape de masa de seara. Apoi ne intorceam la casuta, ne schimbam si plecam la restaurant. Dupa cina, stateam la spectacol care se termina la ora 22 cand ne culcam si noi in formatii diverse: ori copiii intr-o camera si noi in alta, ori fiecare cu cate un copil, ori mami cu amandoi.

Palaria galbena (ce a mers bine)

Ca sa ma refer la metode de educatie, ca nu degeaba scriu acest articol la parenting, au functionat... cateva. Si ma refer doar la Ioana care are 3 ani !

Au mers comenzile inverse: 'sa nu dormi!'- raspuns: 'ba, da, dorm!', 'sa nu mananci tot!' - 'ba da, mananc tot!'. Sunt acele 'prescriptii paradoxale' din psihoterapie, cand i se recomanda clientului sa intensifice simptomul. Daca nu poate dormi noaptea, i se cere sa faca tot posibilul sa nu doarma in continuare, iar efectul este invers.

Au mers recompensele cu prajiturelele pe care i le aducea 'pescarusul' la desert doar cand vedea ca e cuminte. S-a intamplat pe la inceputul sejurului ca atunci cand a facut scandal la masa sa ne consumam timpul cu ea si sa nu mai avem de unde sa luam pepene si asa am ajuns fara sa vrem la echivalenta evidenta: 'nu esti cuminte - nu mai este desert'.

Rezultate pozitive am avut cand respectam si ne interesau povestile cu prietenii ei imaginari, Dianca si Catalin. La un moment dat avea o felie de paine in mana pe care a pus-o pe masa, dar a cerut alta. In loc sa ii spun 'termin-o intai pe cea care o ai si dupa aceea iti dau alta', am intrebat-o 'dar ce-i cu cea de pe masa?' si raspunsul a venit foarte 'logic': 'E pentru Dianca, trebuie sa o chem la masa: Dianca, hai vin-o!', asa ca am lasat si eu felia de paine pentru Dianca si i-am dat Ioanei alta. Pe care a mancat-o!

A functionat sa ma interesez de nevoile ei in primul rand si sa incerc sa nu il pun pe prim plan pe fratiorul ei spunandu-i: 'nu pot sa..., fiindca trebuie sa ii dau lui Robert sa manance/ sa il adorm/ sa suga/ sa il schimb, etc.

Bine a functionat si sa ii indeplinesc nevoile la nivel de imaginatie. 'Vreau bomboane!' - 'Poftim bomboane' si ma faceam ca ii vars in pumn bomboane din palma mea. Intr-o zi am iesit in alta statiune, dar cam depasisem timpul de masa cand ne-am dus la restaurant, unde desi a mancat, nu a stat deloc locului si plangea ca vrea inghetata (vazuse chioscul inainte de a intra). Asa ca dupa ce a mancat, am luat-o in brate la chioscul de inghetata unde si-a ales inghetata roz ... sa o cumpar cand va fi cuminte. Si gata, i-a trecut! Chiar daca pare sadic si vanzatoarea a ramas cu gura cascata cand a vazut ca nu-i cumpar nimic copilului, ca oricum nu intelegea ce limba vorbim.

Au mers jocurile impreuna: topaim impreuna ca iepurii cand nu vrea sa mearga, inversam rolurile, ea e mami, eu sunt Ioana si ea ma culca pe mine, cand nu vrea sa doarma, etc.

Au functionat instiintarile din timp: 'Mai ai 10 minute de joaca, dupa aceea plecam la masa!' in loc de 'Gata cu joaca, hai sa plecam, trebuie sa mancam.' si informatiile cu privire la ce urmeaza sa se intample: 'Ma duc sa mai iau niste lapte si ma intorc in 2 minute' in loc de 'Tu sa stai cuminte pe scaun ca vin inapoi'.

A functionat sa ii recunosc si sa ii respect dorintele. La un moment dat luase papusa altei fetite si nu mai vroia sa o dea inapoi. Fiindca plecam si ne grabeam, pur si simplu, tati i-a spus ca nu e a ei si a luat-o de la ea din brate, dand-o inapoi fetitei. Doar ca la noi au inceput urletele: 'Ba e a mea, e a mea!' - raspunsul care imi statea pe limba, logic si de bun simt era 'Ba nu e a ta, e a fetitei, trebuie sa o dam inapoi. Tie ti-ar place sa iti ia alta fetita papusile si sa nu ti le mai dea?, etc, etc. Dar mi-am adus aminte ca cel mai mult conteaza sa vezi si sa accepti emotiile copilului, dincolo de ceea ce spune (o minciuna, cum ar cataloga-o unii...), asa ca am raspuns: 'Aha, vrei si tu o papusa la fel?' - 'Da!', 'Aha, si cum o vrei, tot asa cu parul maro sau galben? - 'Tot maro.' 'Si cu rochita, sa poti sa o imbraci si sa o dezbraci?' - 'Da.' 'Auzi, tati, ce vrea fata? Data viitoare cand mergem la magazin o sa ne uitam si noi dupa o papusa de carpa la fel, da, Ioana?' 'Da.' Si urletele au disparut....

Palaria Neagra (ce nu a functionat)

Nu au functionat aproape deloc comenzile directe, chiar si foarte simple, gen 'Trebuie sa plecam, imbraca-te!'- 'NU!', 'Taci din gura, ca vorbesc la telefon!' - 'Nu', 'Lasa prosopul aici!' - 'Nu'.

N-a functionat adormitul la orele la care vroiam noi. Inainte de asta era o perioada mai mica sau mai mare in care se juca singura prin camera.

N-a functionat motivarea ei invocand nevoi ale fratiorului de exemplu, 'Fa liniste ca doarme Robert!'

Nu se oprea din ceea ce facea in joaca atunci cand ii ceream: 'Gata, nu ma mai pieptana, opreste-te' - 'Ba da, te pieptan.' - 'Dar nu mai vreau!' - 'Ba da, vrei' si astfel joaca se termina cu plansete ca eu nu mai stau sa ma pieptane / sa ma hraneasca / sa imi faca masaj, etc.

Nu a functionat sa tip la ea sau sa o iau pe sus. Mereu se enerva cand 'o obligam' astfel sa faca ceva si urla si mai tare.

Nu a functionat sa ii spun 'nu' la fel ca ea, de exemplu daca imi cerea sa inchid usa si ii raspundeam 'Nu inchid usa ca nici tu nu ai facut ce ti-am cerut eu.' rezultatul erau alte urlete.

Sa ma ofer sa fac ceva in locul ei ducea de cele mai multe ori la strigatul ei: 'Nuuu, eu singura, eu singura!'

Cea mai mare influenta negativa asupra bunei intelegeri dintre noi au avut-o graba noastra (solicitarile de a face ceva acum sau in ritm rapid), oboseala noastra care ne scadea nivelul obisnuit al rezistentei la frustrare si uneori lipsa somnului de pranz al Ioanei care era in legatura directa foarte evidenta cu gradul ei de irascibilitate.

Palaria Rosie (emotii si sentimente)
Mi-a placut, cu toate ca a fost obositor.

Palaria Verde (ce am face diferit)
Vom merge in fiecare an intr-un concediu cu copiii, probabil tot la mare si apoi... intr-un concediu real doar noi doi, timp in care de copii se vor bucura... bunicii.

Palaria Albastra (concluzii)
Se spune ca poti sa multumesti o persoana tot timpul si pe toata lumea o data, dar pe toata lumea tot timpul, e imposibil. La fel si cu metodele de educare a copiilor, unele functioneaza la unii copii, dar nu la altii, altele functioneaza doar uneori si nu tot timpul. Deci fiecare parinte are sansa sa exerseze o multitudine de metode pana cand gaseste 'reteta perfecta' pentru copilul lui. Sper ca acest articol sa va inspire. Succes!