„Dacă lumea exterioară oglindeşte într-adevăr credinţele şi valorile noastre, este atunci posibil să putem pune capăt durerii şi suferinţei de pe Pământ prin alegerea compasiunii şi păcii?”

„Cu cinci sute de ani înainte de naşterea lui Christos un grup misterios de cărturari a decis formarea unei comunităţi care să se conducă după o veche învăţătură ale cărei începuturi se situează înaintea istoriei. Cunoscuţi sub denumirea de Elita sau Cei Aleşi, esenienii au fost primii oameni care au condamnat sclavia, folosirea de servitori şi uciderea de animale pentru hrană, ei fiind agricultori vegetarieni. Esenienii vedeau în rugăciune o oportunitate de a participa la procesul de creaţie a propriilor lor vieţi, limbajul prin care puteau cinsti natura şi inteligenţa creativă a cosmosului

Una din cele mai mari colecţii de cărţi eseniene (printre care şi Cartea lui Isaia) a fost descoperită în 1946 în peşterile din regiunea Qumran din Egipt şi sunt cunoscute ca Manuscrisele de la Marea Moartă ce au fost făcute publice abia în anul 1991. Singurul manuscris descoperit în stare intactă în anul 1946, cel care conţine cartea lui Isaia este desfăşurat şi montat pe un sistem de cilindri verticali şi expus integral în Altarul Muzeului Cărţii din Ierusalim. Considerat de neînlocuit, exponatul este protejat printr-un dispozitiv care permite ca el să fie retras înăuntrul unui seif cu uşi de oţel astfel încât manuscrisul să se păstreze pentru generaţiile viitoare chiar şi în cazul unui atac nuclear.  Isaia îşi începe viziunea asupra variantelor de viitor posibile vorbind în amănunt despre o vreme în care se va produce o distrugere globală de o amploare fără precedent. Privirea sa proiectată asupra unui timp care va să vină oglindeşte îndeaproape descrierile conţinute de multe alte profeţii aparţinând unor tradiţii diferite, precum ar fi cele ale amerindienilor Hopi şi Navajo sau ale mayaşilor din Mexic şi Guatemala.”

Cartea începe prin aducerea în prim-plan a profeţiilor existente, vorbind despre Nostradamus, Edgar Cayce, profeţiile indienilor hopi din America de sud-vest, profeţiile biblice ale lui Enoh, calendarul mayaş, vederea la distanţă, Codul Biblic descoperit de matematicianul israelian dr. Eliyahu Rips, etc. De asemenea, Gregg Braden ne vorbeşte despre Manuscrisele de la Marea Moartă şi Biblioteca de la Nag Hammadi păstrată în Muzeul Copt din Cairo (între care există şi cea mai veche scriere a unei femei: Tunetul: mintea perfectă) 

Dar viziunea lui este că profeţiile reprezintă o anticipare a consecinţelor alegerilor făcute în prezent, aşadar nu trebuie să le luăm ca atare şi să le aceptăm pasiv, ci să le înţelegem doar ca alternative posibile pe care însă încă le mai putem schimba:

„Alternativele pentru viitorul nostru sunt determinate de alegerile colective făcute în prezent. Prin adoptarea unei alegeri comune un număr mai mare de oameni amplifică efectul şi accelerează producerea rezultatului. Alegerile noastre individuale fuzionează şi produc răspunsul nostru colectiv faţă de prezent cu implicaţii ce pot varia de la câteva zile la multe generaţii de acum încolo.”

Ipoteza lui optimistă este susţinută chiar şi de fizica cuantică:
“Fizica cuantică sugerează existenţa mai multor variante posibile de viitor, pentru fiecare moment al vieţilor noastre. Fiecare situaţie din viitor se află într-o stare de repaus până când este trezită de alegerile făcute de noi în prezent. Într-o lume cuantică nu există fapte ascunse şi acţiunea fiecărui individ contează. Suntem aici în lumea pe care o creăm împreună. Fizica cuantică sugerează că prin redirecţionarea concentrării noastre – locul spre care ni se îndreaptă atenţia – aducem în manifestare un nou curs al evenimentelor în vreme ce, simultan, eliminăm un curs existent al evenimentelor care nu ne mai este de folos. Schimbând cursul acţiunilor noastre la un moment dat – uneori doar într-o mică măsură – putem să dăm o altă direcţie întregului nostru viitor.”

Cum putem face acest lucru? Nu o să vă spun, dar puteţi afla în continuarea cărţii apărută la editura For You 😊 

Vă pot spune doar că atunci când am ajuns la ultima pagină a cărţii, mi-a părut rău că s-a terminat.

Spor la citit!
Psihoterapeut Mihaela Zaharia