„Dacă alegi să începi procesul de recuperare te vei transforma dintr-o femeie care îl iubeşte pe altul până la suferinţă într-o femeie care se iubeşte pe sine destul pentru a pune capăt suferinţei.”

Robin Norwood se bazează în această carte pe experienţa ei de consilier a persoanelor dependente de alcool şi droguri şi mai ales pe descoperirea că în absolut toate cazurile partenerii acestor persoane proveneau din familii disfuncţionale şi ajungeau în relaţia cu un dependent să re-creeze inconştient episoade semnificative din copilăria lor, asumându-şi rolul de „salvator”. 

Însă mult mai important este că autoarea ştie tot ceea ce scrie din propria experienţă de a fi iubit prea mult până când sănătatea ei fizică şi emoţională s-a deteriorat într-atât încât a fost nevoită să-şi examineze mai serios felul în care se raporta la bărbaţi. 

De la începutul celor 11 capitole ne sunt prezentate cele 15 caracteristici ale femeilor care iubesc prea mult iar ulterior fiecare caracteristică este discutată în detaliu. 
Vă dezvălui doar numărul 3: faptul că în copilărie nu ai reuşit să îţi transformi părinţii (sau doar unul dintre ei) în personaje tandre şi iubitoare după care ai tânjit atât astfel încât peste ani când întâlneşti acel tip de bărbat indisponibil emoţional încerci să îl schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi. 

Toată cartea este împânzită de descrierea unor cazuri reale prin care înţelegem mult mai uşor conceptele teoretice din spate. 
Primul caz este al lui Jill, 29 de ani, studentă la drept, divorţată de doi ani, cu toate relaţiile ratate şi mereu singură. Ultimul ei prieten, Randy era alcoolic, dar tot ea era cea care se simţea vinovată din cauza asta: „Poate că bea într-adevăr prea mult, dar trebuie să fi fost din cauză că eu îl plictiseam.” Paul, fostul soţ nu muncea, nu avea unde să stea si s-a mutat la ea, dar dispărea zile în şir şi în final a părăsit-o când şi-a găsit pe altcineva.

Al doilea caz este al lui Trudi, care a avut o tentativă de sinucidere plonjând cu maşina într-o prăpastie, după ce a fost părăsită într-o relaţie bazată doar pe sex de un bărbat căsătorit, cu 3 copii. 
„Luăm răceala lui emoţională, furia sau deprimarea, cruzimea sau indiferenţa, violenţa, necinstea sau dependenţa lui drept dovadă a faptului că nu a fost iubit îndeajuns şi suntem hotărâte să îl salvăm prin puterea dragostei noastre.”

Urmează apoi cele 10 caracteristici ale relaţiei sexuale ale femeilor care iubesc prea mult
Pagini întregi sunt dedicate răspunsurilor la întrebarea Cum de pot exista relaţii sexuale bune pe fondul unei relaţii nefericite sau fără speranţă? 

Al treilea caz este al Lisei, artist plastic, fiică de alcoolici, divorţată de un mexican homosexual, venită la terapie după ce terminase o  relaţie de 6 ani cu un drogat ce îi aducea aminte de mama ei alcoolică din copilărie (recuperată acum) şi după ce începuse să participle la grupurile Al-Anon, grupul membrilor familiilor celor alcoolici. 

Cazul 4 e al Melaniei, având o mamă bolnavă mental care s-a sinucis, căsătorită cu 3 copii, cu un soţ care tot pleacă de acasă cu zilele  „Oamenii se căsătoresc deseori cu persoane care seamănă cu părintele cu care au avut de luptat în copilărie.”

Întrebarea la care se răspunde în continuare în carte este Care sunt semnele care le fac pe femei să aleagă tocmai acei parteneri cu care pot relua dansul învăţat în copilărie? Iar răspunsurile sunt date prin analizarea unor cazuri:
-    Chloe, 23 de ani, studentă la colegiu, fiica unui tată violent, în relaţie cu Roy, misogin 
-    Mary Jane, căsătorită 30 de ani cu un bărbat workaholic.
-    Peggy, crescută de o bunică excesiv de severă şi o mamă dezechilibrată emoţional, în prezent divorţată de două ori, cu două fiice
-    Eleannor, 65 de ani, crescută de o mamă divorţată de două ori şi foarte posesivă, divorţată de un soţ alcoolic
-    Arleen, 27 de ani, dintr-o familie violentă, cu un fost soţ violent şi după o relaţie cu un bisexual
-    Suzannah, 26 de ani, asistent social, fiica unei mame dependente emoţional, divorţată de două ori de soţi alcoolici, după o relaţie cu un bărbat impotent şi cu probleme financiare. Mărturiseşte despre participarea ei la grupurile Al-Anon „Când pomeneşte cineva în şedinţele de la Al-Anon că a atras-o nu omul în sine, ci potenţialul lui, izbucnim în râs pentru că ne simţim cu musca pe căciulă.”

Următoarele pagini se referă la bărbaţii care aleg femei care iubesc prea mult:
-    Tom, 48 de ani, abstinent de 12 ani, tatăl si fratele lui au murit din cauza alcoolului
-    Charles, 65 de ani, inginer, pensionar, doi copii, divorţat, recăsătorit, acum văduv
-    Russel, 32 de ani, asistent social, fost deţinut
-    Tyler, 42 de ani, director executiv, divorţat, fără copii, fost obez
-    Bart, 36 de ani, fost director executiv, alcoolic de la 14 ani, abstinent de 2 ani
-    Gregg, 38 de ani, căsătorit cu doi copii, abstinent de 14 ani, consilier pentru tineri consumatori de droguri
-    Erik, 42 de ani, divorţat şi recăsătorit, dependent de sport

Capitolul 7 este dedicat basmului Frumoasa şi Bestia, ce înţelegem noi din el în mod obişnuit, dar şi care e semnificaţia lui reală şi sănătoasă. Analiza se face tot prin intermediul descrierii unor cazuri reale:
-    Connie, 32 de ani, divorţată, cu un băiat de 11 ani
-    Pam, 36 de ani, divorţată de două ori, mamă a doi băieţi adolescenţi
-    Celeste, 45 de ani, divorţată, mama a 3 copii care locuiesc cu tatăl lor în străinătate
-    Janice, 38 de ani, căsătorită cu un alcoolic, fiica unui tată absent şi violent, mama a trei băieţi adolescenţi
-    Ruth, 28 de ani, căsătorită cu un bărbat impotent recuperat, mamă a două fete, participantă la grupurile femeilor abuzate sexual în familie, Fiicele Unite, o ramificaţie a grupului Părinţii Uniţi. 

De asemenea, pagini întregi sunt dedicate procesului de negare: „Nu contează cât de grave sunt problemele, familia nu devine disfuncţională decât dacă intră în funcţiune negarea.”

Semnificaţia sănătoasă a basmului stă în procesul de acceptare: „Acceptarea unei persoane aşa cum e, fără să încerci să o schimbi prin încurajări, manipulări sau coerciţie este o formă superioară de iubire, dar aproape inaccesibilă multora dintre noi.”

Aflăm şi cum ar reacţiona o femeie care nu iubeşte prea mult: „Dacă relaţia cu un bărbat o face pe o femeie ce provine dintr-un mediu familial normal să se simtă incomodată, rănită, îngrijorată, dezamăgită, supărată, geloasă, cu alte cuvinte, dezechilibrată afectiv, o va considera dezagreabilă şi repulsivă, ceva ce ar trebui evitat, şi nu continuat.”

Capitolul 8 se referă în principal la tulburările de apetit care însoţesc de multe ori femeile care iubesc prea mult. 

Capitolul 9 ne spune cum astfel de relaţii ne protejează în faţa depresiei şi face un paralelism între alcoolism şi femeile dependente relaţional.

Ultimul capitol ne arată Drumul către recuperare şi începe cu mărturisirea autoarei: „Pot spune din experienţa mea personală şi profesională că n-am văzut să fi eşuat nici o femeie care a urmat aceste etape şi niciuna care să se fi însănătoşit fără să le urmeze.”

Drumul conţine 10 paşi şi se bazează pe faptul că „Trebuie să abandonezi ideea că tu vei fi fericită când el se va schimba. Poate că el nu se va schimba niciodată. Tu trebuie să înveţi să fii fericită oricum. Pentru că atâta timp cât atenţia ţi-e îndreptată spre schimbarea cuiva asupra căruia tu nu ai nicio putere , nu-ţi poţi canaliza energia spre a te ajuta pe tine însăţi.”
Întrebarea cheie este aici Meriţi mai mult decât ce ai în prezent?

Spre surprinderea multora, căutarea ajutorului nu necesită întreruperea relaţiei prezente, dacă ea există. Fiindcă dacă o femeie pune capăt relaţiei înainte de a fi pregătită, ori se va întoarce la ea, ori va începe alta similară. 

Din cei 10 paşi vi-l pot spune pe al 4-lea: Sporeşete-ţi latura spirituală prin exerciţii zilnice. Iar o parte importantă a acestei practici este folosirea afirmaţiilor. Pentru că „Trebuie să învăţăm că putem fi noi înşine sursa lucrurilor bune din viaţa noastră. Învaţă să oferi, nu altora, ci ţie!”

*Mie de exemplu, îmi place să ascult la căşti înainte de a adormi afirmaţiile de aici (în engleză):

Din acest ultim capitol aflăm şi care sunt cele 10 caracteristici ale femeilor care s-au vindecat de iubirea excesivă, cum ar cea de a-şi pune întrebări precum „Îmi dă această relaţie posibilitatea să dau la iveală tot ce e mai bun în mine?”

De eşti femeie, îţi recomand din tot sufletul să îţi faci cadou această carte. Dacă eşti foarte tânără, chiar înainte de a începe să ai relaţii, sper că te va dota cu un buton roşu de alertă pentru atunci când le vei avea. Dacă eşti doar tânără şi mecanismele tale de apărare funcţionează încă foarte bine fiindcă nu ai avut suficiente experienţe care să le zdruncine şi te împiedică să recunoşti ceva din viaţa ta în carte, măcar poate îţi vei aduce aminte de ea atunci când te vei trezi suferind într-o relaţie. Dacă ai trecut deja prin câteva relaţii te poate ajuta să înveţi ce s-a întâmplat în ele şi cum să previi în următoarele relaţii repetarea tiparelor identificate.

De asemenea, ar fi benefic să vorbeşti despre carte tuturor femeilor cărora crezi că le-ar prinde bine. E de preferat însă să le laşi pe ele să facă pasul de a o căuta dacă şi-o doresc cu adevărat! Face parte din procesul lor de recuperare.

Cartea a apărut în 2001 la Editura Amaltea şi o găsiţi pe site-ul editurii, dar și la multe librării online: Elefant, Libris, Carturesti, etc. 

Fiindcă în carte se vorbeşte foarte des de grupurile de susţinere din Statele Unite, fără de care autoarea consideră că vindecarea integrală nu poate avea loc, las aici câteva linkuri utile:

Alcolicii Anonimi există şi în România în oraşele principale:
https://www.alcooliciianonimi.ro/

Aici e grupul aparţinătorilor alcoolicilor, Al-Anon Romania:
https://alanonromania.wordpress.com/

Celalalte grupuri nu ştiu să existe în România, cel puţin nu la nivelul extins din alte ţări, dar în unele clinici şi spitale există grupuri interne.
Grupul copiilor şi tinerilor cu părinţi alcoolici:
https://al-anon.org/newcomers/teen-corner-alateen/

Grupul celor dependenţi de mâncare:
http://www.foodaddictsanonymous.org/

Sper să vă prindă bine toate informaţiile şi să vă facă viaţa mai uşoară!

Cu drag,
psihoterapeut Mihaela Zaharia