”La temelia tuturor metodelor lui Dalai Lama se află un set de convingeri esențiale, pe care se clădesc toate acțiunile lui: credința în blândețea și bunătatea fundamentale ale oamenilor, credința în însemnătatea compasiunii, credința în principiul amabilității și senzația de comuniune cu toate ființele vii.”

Dacă tot am citit Pisica lui Dalai Lama, am zis să continui cu o altă carte scrisă de însuși  Dalai Lama din cele două pe care le am (de fapt a doua, Dalai Lama Omul. Călugărul. Misticul, o biografie autorizată, e scrisă de Mayank Chhaya)
Sanctitatea sa, Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama este conducătorul spiritual al Tibetului și a primit în 1989 premiul Nobel pentru Pace. Este autorul a peste 70 de cărți. 

Howard C. Cutler este psihiatru, autor și conferențiar. A scris această carte începând cu 1993 în decursul a 5 ani de întâlniri și conversații cu Dalai Lama în vizitele lui în Arizona sau în casa sa din orașul indian de la poalele Himalayei, Dharamsala. Deși inițial editurile au tot refuzat publicarea ei, până la urmă cartea a avut un succes neașteptat fiind tradusă în 50 de limbi și citită de milioane de oameni din întreaga lume.

Formatul cărții este o îmbinare între răspunsurile date de Dalai Lama la întrebările din partea autorului și comentariile acestuia pe marginea acelorași subiecte cu informații din domeniul psihologiei și cercetărilor științifice care confirmă ceea ce fusese exprimat anterior în răspunsuri. 

Cartea este structurată în 5 părți. 
Prima este Scopul viețiii. 
Oamenii fericiți tind să fie mai buni și mai plini de compasiune, prezintă o anumită deschidere, o dispoziție de a-i ajuta pe ceilalți, dar și devin mai fericiți dacă își cultivă compasiunea. 
Oamenii nefericiți sunt cei care tind să se gândească mai mult la ei înșiși și care par, de obicei, retrași din societate, împovărați de griji și chiar ostili. 

1.    Dreptul la fericire
Cred că scopul vieții noastre este căutarea fericirii care se poate obține prin antrenarea minții, prin identificarea factorilor care duc la fericire și a celor care duc la suferință. În budism termenul ”minte” fiind similar mai mult cu ”psihic” sau ”spirit”, nu de ”intelect”. 

2.    Sursa fericirii
Fericirea e determinată mai mult de starea noastră de spirit decât de evenimente exterioare nouă, este o funcție a felului cum ne percepem situația, a satisfacției față de ceea ce avem. Iar mulțumirea interioară o obținem mai ales dacă apreciem ceea ce avem și ne apreciem pe noi înșine. 

3.    Antrenamentul mintal pentru fericire
Primul pas în căutarea fericirii este învățătura. Mai întâi trebuie să învățăm în ce fel ne fac rău emoțiile și comportamentele negative și în ce fel ne ajută emoțiile pozitive, să le eliminăm pe primele și să le cultivăm pe ultimele. 

4.    Restabilirea stării înnăscute de fericire
”Suntem făcuți să căutăm fericirea. Și e clar că sentimentele de iubire, afecțiune, apropiere și compasiune aduc fericirea. Cred că fiecare din noi are în el baza necesară pentru a fi fericit, pentru a ajunge la stările de bunătate și compasiune care aduc fericirea. 
Eu rămân ferm convins că natura umană e în esență blândă și plină de compasiune. Aceasta e trăsătura predominantă a naturii umane. Bineînțeles că pot apărea furia, violența și agresiunea, dar cred că ele sunt la un nivel secundar, superficial; într-un fel apar când suntem frustrați de eforturile noastre de a ajunge la iubire și afecțiune. Nu fac parte din natura noastră cea mai adâncă, din natura care stă la baza ființei noastre. Cred că natura ființei noastre e blăndețea și că inteligența s-a dezoltat mai târziu. Iar când inteligența omului e folosită împreună cu bunătatea sau afecțiunea, toate acțiunile devin constructive. Oricâtă violență și oricâte lucruri rele am întâlni în cale, sunt convins că soluția supremă la conflictele noastre, fie ele interioare sau exerioare, stă în revenirea la natura noastră umană de bază, fundamentală care este blândă și plină de compasiune.
Howard vine cu confiirmarea adusă de Declarația asupra violenței din 1986 redactată și semnată de 20 dintre cei mai respectați oameni de știință din întreaga lume care susține că: Ar fi incorect din punct de vedere științific să spunem că avem o tendință moștenită de a purta războaie și de a ne comporta violent. Comportamentul acesta nu este programat genetic în natura umană. Avem la dispoziție aparatul neural care ne permite să acționăm violent, dar acest comportament nu se activează automat.”

Partea a II-a Bunătatea și Compasiunea
5.    Un nou model de intimitate
Am regăsit aici ideea de a privi fiecare om dintr-o perspectivă pozitivă, ceea ce eu fac nu numai la psihoterapie, dar în general. Chiar și când merg cu metroul și mă plictisesc unul din ”jocurile” mele preferate e să mă uit la oameni și să mă întreb ce îmi place la fiecare.

O altă idee care îmi e familiară e aceea că toți depindem de semenii noștri. În mintea mea sună chiar mai frumos: mulți oameni contribuie la fericirea noastră fără ca noi să îi cunoaștem. Și exemplul pe care l-am folosit cel mai des cu copiii mei e cel legat de mâncare: Câte persoane au contribuit la faptul că noi mâncăm azi ... portocale? Dar ideea nu mi-a venit din nici o carte spirituală, ci din emisiunea pentru copii de la BBC Prime, Teletubbies pe care o urmăream când copiii mei erau mici și acolo exemplul inițial a fost cu un pulover: câți oameni au fost implicați în crescutul oilor, tuns, tors lână, vopsit, spălat, împletit, cusut, transportat, vândut, cumpărat. 

6.    Întărirea legăturilor cu cei din jur
Aici m-am regăsit în ideea de a aprecia mediul din care provine persoana respectivă.
Mi-am adus aminte de ceea ce cred și ceea ce uneori le spun și clienților: nu-mi permit să judec pe nimeni pentru că nu știu prin ce traume și necazuri a trecut persoana respectivă până atunci. Poate că dacă aș fi fost eu crescută în toate acele condiții nefavorabile, aș fi reacționat chiar mai rău. 

7.    Însemnătatea și avantajele compasiunii
Când reflectezi asupra propriei experiențe îți dai seamă că atunci când cineva te tratează cu compasiune și afecțiune, te simți fericit.

Partea a III-a Transformarea suferinței
8.    Cum ținem piept suferinței
Eliberarea de suferinţă este posibilă dar ea începe cu acceptarea suferinței ca fapt natural al existenței umane și cu înfruntarea directă a problemelor cu curaj. 

9.    Suferința pe care ne-o creăm singuri
Rețeta garantată pentru o viață nefericită este refuzul de a accepta suferința ca parte naturală a vieții care ne poate face să ne considerăm victime eterne și să dăm vina pe alții pentru problemele noastre. Cei care cred că există un Creator, un Dumnezeu pot accepta mai ușor împrejurările dificile privindu-le drept parte din creația sau planul lui Dumnezeu.

10.    Schimbări de perspectivă
Atunci când cineva te înfurie foarte tare tinzi să îl vezi numai și numai trăsăturile negative. La fel cum atunci când ești foarte atașat de cineva, tinzi să îi vezi numai trăsăturile pozivite. Dar percepția aceasta nu corespunde realității. Realitatea e că nimeni nu e 100 % rău. 

11.    Cum să găsim un sens în durere și suferință
Mi-a plăcut mult exercițiul de vizualizare tong-len în care ne închipuim că preluăm suferința cuiva și îi dăm înapoi resursele noastre.
În psihoterapia neurolingvistică avem exerciții în care după ce aflăm ce resurse ne lipsesc pentru a ne îndeplini obiectivele, identificăm și persoanele care le au și ni le-ar putea oferi și nouă (pe care le cunoaștem personal sau nu, pot fi și eroi din istorie, vedete, etc). Însă doar preluăm și integrăm resursele respective, nu dăm nimic în schimb. Ori exercițiul tong-len mă face să adaug încă un pas: Tu ce resurse ai putea da în schimbul celor pe care le primești? Cred că astfel ne-am simți mai mult egali și asta ar avea un impact major asupra stimei de sine și asupra succesului întregului proces. 

Ultimele două părți sunt: 
Partea a IV-a Depășirea obstacolelor
12.    Producerea schimbării
13.     Cum ținem piept furiei și urii (și cultivăm activ antidoturile acestora: răbdarea și toleranța)
14.    Cum ținem piept anxietății și ne consolidăm respectul față de propria persoană

Partea a V-a Reflecții finale asupra unui stil de viață spiritual
15.    Valori spirituale esențiale

Dacă vă atrag astfel de subiecte, cartea o găsiți la editura Humanitas, aici in varianta ebook.

Pe mine personal m-a impresionat mult să descopăr cât de ”budiste” sunt principiile după care eu oricum trăiam și cât de mult conceptele din budism ne pot folosi în viața de zi cu zi și în practica noastră spirituală spre a ne crea o viață mai frumoasă și o lume mai bună, indiferent cărei religii îi aparținem de fapt și chiar dacă nu aparținem vreuneia. 

Mai multe despre viața lui Dalai Lama puteți viziona în filmul de pe youtube:

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia