”Fericirea nu poate apărea decât acolo unde există iubire în acțiune. Iubirea este singura care poate să vă ofere pacea interioară. Ea va transforma percepția voastră despre lume. Puteți privi întreaga lume prin ochii iubirii. Acesta este idealul pe care îl caută oamenii de sute de ani. De mii de ani suntem în căutarea fericirii. Acest mod de viață este posibil și este în mâinile voastre. Moise l-a numit Pământul Făgăduinței, Budha l-a numit Nirvana, Isus l-a numit Rai, iar toltecii l-au numit Noul Vis.”

Acum câțiva ani le-am spus copiilor pentru prima dată în mod oficial că Moș Crăciun ... pot să fie și ei. Așa că le-am dat bani să își cumpere cadouri unul altuia și nouă. Eu, pe lângă un pulover de culoarea oului de rață (verdele meu favorit) am primit și cartea ”Cele patru legăminte”. O răsfoise fiică-mea (o ființă foarte spirituală) într-o librărie și s-a gândit că o să îmi placă și mie. Ceea ce era deja adevărat 😊.

Autorul, Don Miguel Ruiz s-a născut într-o zonă rurală din Mexic fiind cel mai mic din cei 13 copii. A studiat medicina în Mexico City și a devenit medic chirurg. A practicat neurochirurgia până când un accident de mașină aproape fatal i-a schimbat felul de a privi viața. S-a întors în satul natal, a devenit ucenicul unui șaman toltec și apoi s-a mutat în Statele Unite. Cele patru legăminte e prima lui carte. A apărut în 1997 și a fost timp de 10 ani best-seller. De atunci a fost tradusă în 46 de limbi și vândută în 7 miloane de copii. Una am primit-o eu sub brad. 

De ce mi-a plăcut atât de mult această carte? 
Spre deosebire de multe alte cărți pe care când încep să le citesc tot aștept să trec de introducere să ajung la lucrurile ”serioase”, la această carte ador ... introducerea! Nu e ușoară, termenii sunt noi (aparținând înțelepciunii toltece), am citit-o și am tot recitit-o să mi-o întipăresc corect, abordarea e foarte profundă și e100% pe sufletul meu. 

De exemplu, sunt de acord cu el fiindcă nu sunt de acord cu procesul de ”civilizare” al copiilor similar celui de dresare al animalelor prin recompense și pedepse. Eu personal m-am ferit de asta cât am putut de mult când mi-am educat copiii având neconvenționala idee că eu vreau să fiu ascultată de ei din convingere și nu din frică. 

Însă recunosc că toți devenim până la urmă niște animale auto-domesticite care avem înăuntrul nostru atât un Judecător care spune că suntem vinovați și trebuie să fim pedepsiți și să ne fie rușine, cât și o Victimă care suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăție și rușinea, raportându-se la sistemul nostru de convingeri ce ne-a fost inoculat. 

Sunt de acord și cu ceea ce înseamnă ”auto-abuz”: auto-abuzul provine din auto-respingere.”Noi avem nevoie să fim acceptați și iubiți de ceilalți, dar nu ne putem accepta și iubi pe noi înșine.”

Dacă vrem să ne iubim și să ne acceptăm, avem acum la îndemână 3 modalități (prezentate în capitolele ”Încălcarea vechilor legăminte” și ”Noul vis, Raiul pe pământ”) și 4 legăminte (care sunt si titluri de capitole):
1.    Fii impecabil în tot ceea ce spui.
2.    Nu considera nimic ca fiind personal.
3.    Nu fă presupuneri inutile.
4.    Fă întotdeauna tot ce îți stă în puteri.

Par simple. Dar aplicarea lor nu e. Plus că trebuie să fie constantă. E nevoie de efort și disciplină. Atunci când le uiți o iei de la capăt. Nu mi-a fost ușor și nici acum nu e. De aceea eu mi-am cumpărat și cardurile Cele patru legăminte. Le țin în baie, preluând ideea de la o prietenă. În fiecare dimineață extrag câte unul și îl pun la oglindă. Dacă am ceva important de făcut și se potrivește foarte bine, îl iau cu mine în poșetă toată ziua. Uneori mă joc cu ele cu copiii. Râdem când vedem că fiecare extrage exact ce ar avea nevoie să lucreze la el. Dar oricum lucrul cu tine însăți nu se termină niciodată. 

Așa că te sfătuiesc să citești și să recitești această carte. Oricum e foarte scurtă. Dar te ajută să crești, să fii mai împăcat cu tine însăți și să te bucuri mai mult de viață. Cu alte cuvinte, să fii mai fericit. 

În plus, la finalul cărții ai două rugăciuni foarte frumoase. Copii aici  finalul ultimei, cea pentru iubire:
”Îți mulțumesc ție, Creator al Universului pentru darul vieții pe care mi l-ai oferit. Îți mulțumesc pentru că mi-ai oferit tot ce am avut cu adevărat nevoie. Îți mulțumesc pentru că îmi folosești cuvintele, pentru că îmi folosești ochii, pentru că îmi folosești inima pentru a-ți împărtăși iubirea oriunde aș merge. Te iubesc așa cum ești și pentru că eu sunt creația ta, mă iubesc și pe mine așa cum sunt. Ajută-mă să păstrez iubirea și pacea din inima mea și să fac din această iubire o nouă viață care să-mi permită să trăiesc în iubire tot restul vieții mele. Amin.”

În limba engleză le poți asculta și aici:

Cartea se găsește la editura MIX din Brașov și la toate librăriile online. 

Cardurile din păcate nu par să mai fie în stoc pe undeva. Însă poți oricând să îți copii pasajele importante și să le lipești pe pereți, așa cum fac eu când cărțile nu au și carduri :) 

P.S. Dacă ți-a plăcut această recenzie, s-ar putea să îți placă și cele ale următoarelor cărți scrise de același autor:

Al cincilea legământ

Arta de a iubi

Vocea cunoașterii

Să te bucuri de tot ceea ce afli! 

psihoterapeut Mihaela Zaharia