35. Despre romanul ”Acolo unde femeile sunt regi”, Christie Watson Share Written By Mihaela Zaharia Tags abuzAcolo unde femeile sunt regiChristie Watsoneditura TreiNigeria 2020-07-26 ”Elijah era sigur numai de două lucruri: Vrăjitorii erau reali. Și Mama îl iubea.” În primul rând, titlul nu spune mai nimic despre conținutul cărții. Nu e vorba nici de un loc, nici de femei și nici de regi. Locul la care doar se face referire este Nigeria, dar acțiunea se petrece în Marea Britanie. Explicația vine la pagina 142: ”Există trei locuri unde femeile sunt regi. Unul este în acel moment de după naștere, când generații întregi de femei se scurg în trupul uneia singure și toată lumea se înfioară, iar natura ne amintește cine este rege. Al doilea loc este Nigeria, unde – ții minte – o femeie, o prostituată chiar, era atât de respectată, încât a fost făcută rege. Și în Rai femeile sunt regi, negreșit, căci în Rai toate relele de pe pământ sunt îndreptate. Nigeria, nașterea unui copil și Raiul: acestea sunt locurile unde orice este posibl pentru femei.” Dar nigeriene sunt majoritatea personajelor din carte, inclusiv personajul principal, un băiețel de 7 ani, Elijah și părinții lui biologici, Deborah și Akpan. Cartea este o combinație între scrisorile pe care Deborah le scrie fiului său și viața lui de la 5 ani de când a fost despărțit de mama lui și a trăit în numeroase familii de asistenți maternali, dar mai ales viața lui de la 7 ani, când este înfiat de Nikki și Obi. Elijah are un comportament deviant despre care crede, fiindcă așa i s-a spus, că este provocat de un vrăjitor care trăiește înăuntrul lui. Nu șțiam prea bine despre ce este vorba în carte, în afara unor ratinguri cu note maxime și a unor review-uri pozitive. Dar primești un avertisment încă din prima pagină când Deborah scrie: ”Englezii aceia spun o mulțime de lucruri. Ceea ce ei numesc ”abuzuri asupra copilului”, noi, nigerienii numim ”educație”. Așa că nu-i băga în seamă.” Așadar, urmează o carte tulburătoare despre care, deși știi că e o ficțiune, intuiești că din păcate se bazează pe cazuri reale. Cazuri reale de ”abuzuri ritualice”. Asupra copiilor. Și după ce termini cartea începi să cauți mai multe informații. Întâi despre autoare, Christie Watson. Și afli că a plecat de acasă când avea 16 ani, că își ura mama, că fost multi ani asistentă medicală în sistemul național de sănătate din Marea Britanie (NHS). De aproape 20 de ani este împreună cu partenerul ei, un medic pediatru nigerian și au împreună doi copii. Astfel s-a îndrăgostit de Nigeria despre care vorbește în cărțile ei. Locuiesc în Londra. Apoi citești interviurile cu ea și afli că în ultimii 10 ani Scotland Yard a condus 83 de investigații legate de abuzul bazat pe credința religioasă, dar cu siguranță, există mult mai multe astfel de abuzuri neraportate. Și că e foarte dificil să lucrezi la astfel de cazuri pentru că profesioniștii pot fi acuzați ușor de ”insensibilitate culturală” sau ”rasism”. Ce este abuzul ritual asupra copiilor? În engleză termenul este ”ritual child abuse”. Un termen asemănător este ”satanic ritual abuse”(SRA) În primul rând, în anumite comunități religioase (multe africane) există credința propăvăduită de pastori cu foarte multă autoritate și influență, că vrăjitoria există. Mai ales că spirite malefice pot poseda copiii, în special copiii care sunt puțin diferiți: arată puțin altfel fizic sau sunt bolnavi sau au dificultăți de învățate, etc. Iar pastorii împreună cu părinții îi pot ”salva” dacă scot diavolul/vrăjitorul/spiritul malefic/ răul care există în ei prin abuzuri fizice precum: bătăi, arsuri, înjunghiere, înfometare, otrăvire, băi cu acid, strangulare, până la omorâre. Nu, în carte nu e vorba de toate astea. Nu e așa horror, dar trage un semnal de alarmă că astfel de practici există în anumite comunități, nu doar în Africa, unde face parte din ”normalitate” și ”tradiție”, ci din păcate chiar din orașe mari din țări civilizate. Unele nu sunt identificate, dar cel mai probabil stau la baza unor diagnostice de depresie, PTSD, psihoze, schizofrenie și sinucideri sau tentative de suicid. O cercetare făcută de Eleanor Stobart în 2006 în UK a raportat 74 de cazuri de abuzuri legate de credința în vrăjitorie și posedarea spirituală. Dintre ele, 38 de cazuri confirmate ca având legătură cu credința, au implicat 44 de copii. Spun cei de la AFRUCA- Safeguarding Children – o asociație înființată în 2001 în UK care luptă pentru drepturile copiilor africani. Pentru cei care chiar lucrați cu astfel de cazuri vă recomand și site-ul de aici: https://sites.google.com/site/mcrais/fbisra În concluzie, recomand această carte tuturor asistenților sociali și a celorlalți profesioniști care lucrează cu copii abuzați. O recomand celor care vor să adopte un copil. O recomand tututor psihologilor și psihiatrilor, dar și părinților și celor cărora le place să citească o carte pe care nu o vor uita niciodată. Cartea o găsiți pe site-ul editurii Trei și la LIbris.ro, Elefant, Emag, etc. Cu drag, psihoterapeut Mihaela Zaharia