”Iubirea este o calitate care poate fi exclusiv cultivată și amplificată, o conexiune între doi oameni care nu poate fi întreținută decât dacă fiecare dintre ei o cultivă în el însuși. Rușinea, vinovăția, lipsa de respect, trădarea și refuzul afecțiunii distrug înseși rădăcinile din care crește iubirea. Iubirea nu poate supraviețui acestor răni decât dacă acestea sunt recunoscute ca atare, vindecate și nu foarte frecvente. 
Practicarea iubirii de sine înseamnă să învățăm să avem încredere în noi înșine, să ne tratăm cu respect și să fim buni și afectuoși cu noi înșine.”

Spre deosebire de toți celorlalți autori, eu nu am descoperit-o pe dr. Brené Brown printr-o carte, ci prin filmul The Call to Courage de pe Netflix. Dar fiindcă mi-a făcut filmul despre ea și cu ea, m-am hotărât să îi citesc și cărțile. 

Știam despre ea că e o cercetătoare care studiază rușinea și vulnerabilitatea. Rușinea este în esență teama de a nu fi iubit, este experiența convingerii că avem un defect care ne face nedemni să fim iubiți și să ne integrăm profund într-o comunitate, este opusul prețuirii de sine. Dacă vinovăție = am făcut ceva rău, rușine = sunt rău. Părinții care își fac copiii de rușine le transmit implicit acestora că nu sunt demni de a fi iubiți. 

Cartea de față este rezultatul studiului asupra oamenilor care ”trăiesc din toată inima”. 
”Viața trăită din toată inima se referă la a trăi viața din perspectiva prețuirii de sine. Ea presupune cultivarea curajului, compasiunii și conexiunii, astfel încât atunci când te trezești dimineața te gândești instantaneu: Indiferent ce realizez și ce nu realizez, eu îmi sunt suficient mie însumi.”
Prețuirea de sine se cultivă prin practicarea curajului obișnuit (a spune deschis ce ai pe inimă), compasiunii (”numai cunoscându-ne bine propriul întuneric interior putem noi să fim cu adevărat prezenți în fața întunericului din alte persoane”) și conectării în viața de zi cu zi. 

După câteva capitole introductive în subiect, cartea se concentrează pe 10 recomandări de bază care asigură trăirea unei vieți din inimă:

Recomandarea 1: Cultivarea autenticității. Eliberează-te de ceea ce cred ceilalți despre tine. 
Autenticitatea este practica zilnică a detașării de imaginea cu care credem că trebuie să ne identificăm și a acceptării adevărului nostru lăuntric. 

Recomandarea 2: Cultivarea compasiunii față de tine însuți. Eliberează-te de perfecționism
Perfecționismul este o armură de 20 de tone pe care o purtăm convinși că ne va apăra, dar care în realitate ne împiedică să ne luăm zborul.

Recomandarea nr. 3: Cultivarea unei atitudini flexibile. Eliberează-te de neputință și neajutorare
Despre flexibilitate (capacitatea de a depăși adversitatea), speranță, luciditate critică, putere emoții, desensibilizare, alcoolism, etc.
Tot aici se regăsește una din ideile în care eu cred demult: Ori de câte ori încercăm să evităm durerea, vulnerabilitatea și disconfortul, să ne amorțim Întunericul din noi, ne amorțim inclusiv și Lumina din noi, emoțiile generatoare de bunăstare interioară, bucuria și cheful de viață. 

Recomandarea nr. 4: Cultivarea recunoștinței și bucuriei. Eliberează-te de teama de lipsuri și de întuneric
”Una din cele mai profunde schimbări din viața mea s-a petrecut când am înțeles relația care există între recunoștință și bucurie. Până atunci am crezut întotdeauna că oamenii fericiți sunt recunoscători în mod automat.” Dar de fapt, oamenii care practică activ și constant recunoștința în viața lor devin fericiți. De asta suntem o națiune înfometată de noi și noi bucurii, pentru că ne lipsește recunoștința. 

Recomandarea nr. 5: Cultivarea intuiției și a credinței. Eliberează-te de nevoia de certitudine.
De multe ori noi apelăm la ceilalți oameni tocmai pentru că nu avem încredere în propria noastră cunoaștere interioară, care ni se pare nesigură și prea incertă.

Recomandarea nr. 6: Cultivarea creativității. Eliberează-te de comparații.
Mandatul comparației se transformă într-un paradox: Integrează-te, dar evidențiază-te! El nu are nimic de-a face cu cultivarea acceptării de sine, cu apartenența și cu autenticitatea, ci înseamnă să fii la fel ca ceilalți, dar mai bun decât ei! Creativitatea, care este expresia originalității noastre, ne ajută să conștientizăm că ceea ce aducem noi în această lume este complet original și nu poate fi comparat.”

Recomandarea nr. 7: Cultivarea jocului și odihnei. Renunță la epuizare ca la un simbol al statutului social și la productivitate ca la o măsură a prețuirii de sine.
”Opusul jocului nu este munca, ci depresia.” 

Recomandarea nr. 8: Cultivarea stării de calm și de liniște interioară. Eliberează-te de stilul de viață bazat pe anxietate
Anxietatea este atât de omniprezentă fiindcă se alimentează din propria ei energie.

Recomandarea nr. 8: Cultivarea activităților care contează pentru tine. Eliberează-te de îndoiala de sine și de dictate ”cum ar trebui” să faci cutare lucru.
Despre importanța de a face o muncă semnificativă și de a-ți asuma propriile pasiuni. 
”Nu te întreba de ce are nevoie lumea. Întreabă-te ce te face să te simți viu și dă curs lucrului respectiv. Lumea are nevoie de oameni care se simt vii.”

Recomandarea nr. 10: Cultivarea râsului, cântecului și dansului. Eliberează-te de nevoia de a fi popular și de a deține întotdeauna controlul
”Personal, măsor sănătatea spirituală a familiei mele în funcție de cât de mult dansăm în bucătărie” – ne mărturisește dr. Brene Brown.
Râsul, cântecul și dansul creează conexiuni emoționale și spirituale. Ele ne reamintesc de singurul lucru care contează cu adevărat atunci când ne dorim mângâiere, inspirație, o sărbătoare sau vindecare: faptul că nu suntem singuri. 

Dacă v-ar prinde bine astfel de recomandări, cartea o găsiți pe site-ul editurii Adevăr Divin și la Cărturești, Elefant, Libris, Emag, etc. 

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia