48. Despre romanul ”Plânsul lui Nietzsche”, Irvin D. Yalom Share Written By Mihaela Zaharia Tags editura HumanitasIrvin YalomPlansul lui Nietzsche 2020-09-02 ”Visez la o dragoste în care doi oameni să împărtășească pasiunea de a căuta împreună un adevăr mai înalt. Poate că n-ar trebui să o numesc dragoste. Poate că adevăratul ei nume este prietenie.” Cartea de față are două personaje principale care au existat cu adevărat, dar care nu s-au întâlnit niciodată în realitate. Primul este cel din titlu, profesorul Friedrich Nietsche, cel mai mare filozof al secolului XIX. Lucrarea sa cea mai cunoscută este ”Așa grăit-a Zarathustra” apărută în 1885. Al doilea este medicul vienez Josef Breuer, cunoscut pentru descoperirea funcției urechii în reglarea echilibrului, dar și pentru ”cura prin convorbire” practicată cu pacienta Bertha Pappenheim (cunoscută sub pseudonimul Anna O.) și discutată cu mai tânărul său prieten, Sigmund Freud, ceea ce ulterior a dus la dezvoltarea psihanalizei. Acțiunea din carte are loc în 1882, când doctorul Breuer avea 40 de ani. Era însurat cu Mathilde, avea 5 copii și lucra ca medic la cabinetul său particular după ce nu și-a mai putut continua cariera academică datorită morții subite a profesorului care îl proteja. La un moment dat, acesta primește o scrisoare prin care este invitat să se întâlnească cu o rusoaică de 21 de ani, Lou Salome care îi cere să îl trateze pe amicul ei, Nietzsche de disperare. Și Lou von Salome a existat în realitate fiind scritoare, filosoafă și psihanalistă. Într-adevăr a fost prietenă cu Friedrich Nietzsche (a cărui propunere de căsătorie a refuzat-o) și cu Herr Paul Ree (despre care în carte doar se menționează), dar este mai cunoscută prietenia ei lungă cu poetul Rainer Maria Rilke. Acțiunea se petrece e un mod de spune. Fiindcă acțiunea este de fapt dialogul, în principal dialogul dintre Nietzsche și dr. Breuer, ca urmare a acceptării acestuia din urmă de a-i trata disperarea primului, fără ca primul să știe 😊 Din acest motiv, și pentru că toate celelalte metode de convingere au eșuat, dr. Breuer ajunge la soluția de a-i propune profesorului Nietzsche să îl învețe pe el cum să il vindece de disperare. Doar că pe parcursul întâlnirilor lor rolurile se cam schimbă, ceea ce duce la niște replici savuroare și foarte interesante din punct de vedere psihoterapeutic precum: Cura prin filosofie constă în a învăța să îți asculți propria voce interioară. Gândurile sunt umbrele sentimentelor noastre. Dușmanii adevărului nu sunt minciunile, ci convingerile. Cineva nu își alege propriu-zis boala; dar își alege stresul – și stresul este acela care își alege boala. Recompensa finală a celui mort este că nu va muri. Când spui că vrei ceva care să funcționeze, vrei să spui că vrei ceva care să influențeze emoțiile. Pentru a descoperi adevărul, cineva trebuie să se cunoască mai întâi complet pe sine însuși. Iar pentru a face asta trebuie să se sustragă punctului său de vedere obișnuit, să iasă chiar din epoca și țara sa – și apoi să se analizeze de la distanță. Să-și analizeze propriul psihic. Psihicul nu funcționează ca o entitate compactă. Unele părți din mintea noastră pot opera independent unele de altele. Poate că ”eu” și corpul meu am făcut o conspirație pe la spatele propriei mele minți. Și mai ales, întrebări: Unde sălășluiesc gândurile când nu le gândești? Poate că simptomele sunt mesageri ai unui sens și vor dispărea doar atunci când mesajul lor este înțeles. Dar cum pot descoperi un sens pe care eu însumi l-am ascuns? Poate există o uitare activă – să uiți ceva nu pentru că este neimportant ci pentru că este prea important? Mi-au plăcut mult și discuțiile despre integrarea inconștientului, vise, hipnoză, isterie, dar mai ales abordarea în care și eu cred foarte mult, de lucra ÎMPREUNĂ cu pacientul: Trebuie să inventăm procedura pe care o vom urma împreună Cel mai bun profesor e acela care învață de la elevul său. Deși dialogul este partea cea mai cuprinzătoare din carte, în el se întrepătrund povești de viață care pot satisface nevoia de acțiune și a acelor cititori mai puțin răbdători. Și cum poveștile acestea se leagă în principal de relația bărbaților (însurați sau nu) cu femeile, cartea face bine oricărui bărbat trecut de 40 de ani 😊 Dar firește, și oricărui psihoterapeut și a tuturor celor fascinați de cărțile psihoterapeutului Irvin Yalom. A apărut la editura Humanitas Fiction și o găsiți la Libris, Cărturești, Elefant, Emag, etc. Cu drag, psihoterapeut Mihaela Zaharia