56. Despre cartea ”Corpul nu uită: vindecarea traumelor profunde din inconștient”, Myriam Brousse, Valerie Peronnet Share Written By Mihaela Zaharia Tags Corpul nu uitaeditura PhilobiaMyriam Brousse 2020-10-08 ”Corpul își amintește și se manifestă în funcție de memoria lui ascunsă, dar el este totodată capabil să reînvețe, să-și reorienteze memoria pentru a-și recâștiga libertatea și pentru a inventa alte moduri de a acționa și de a reacționa ...” Cartea începe brusc cu o propoziție care este și titlul primului capitol ”Eram pe moarte ...” în care autoarea povestește cum la aproape 40 de ani a ajuns de urgență la spital unde i s-a pus un diagnostic sumbru și i s-a mai dat un an de trăit. Întâlnirea cu un maestru tibetan trimis de o prietenă i-a salvat viața. Ulterior a cunoscut mulți oameni care au ajutat-o: medici, vindecători, șamani, yogini, maeștri indieni în domenii precum yoga, psihanaliză, acupunctură, masaje, genealogie, dar căutările ei s-au extins și în religii, culturi, ritualuri și tradiții. Cartea de față este o introducere în ceea ce a învățat și a lucrat cu clienții ei în următorii 30 de ani ca psihoterapeut. Alte detalii despre munca ei (desfășurată în jurul conceptului de ”memorie celulară”) găsiți pe site-ul în limba franceză: https://veroniquebrousse.fr/ Înțelepciunea acumulată este exprimată cel mai bine în acest pasaj din carte: ”Am înțeles și am constatat de mii de ori cât de adânc ne este întipărită memoria în trup. Și că, pentru a ne simți mai bine, trebuie să ”coborâm” în corp pentru a întâlni, în mod concret, amprenta tuturor lucrurilor și al nașterii noastre, iar mai apoi în toate momentele din decursul vieții. Am înțeles și am constatat, de asemenea, că noi suntem ființe încarnate în materie și că de aceea trebuie să căutăm, în corp, locul precis care îi va permite acestuia să-și găsească, în cea mai mare suferință a lui, eliberarea deplină.” Însă, ”de treizeci de ani, singurul drum pe care l-am găsit este acela pe care am pornit eu însămi: pentru a ne putea simți mai bine, într-o primă fază trebuie să înfruntăm ceea ce ne provoacă suferință. Am învățat să merg înapoi în timp pe firul suferințelor, durere după durere, accident după accident, despărțire după despărțire până la trauma inițială îngropată în memoria unui corp.” Unde găsește ea cel mai adesea trauma inițială veți afla prin intermediul numeroaselor studii de caz care sunt prezentate: Hector, Isabella, Louise, Muriel, Valerie, Maria, Bernard, Pauline, Baptiste, Clement, Madeleine, Hugo, Christian, Olivia, Frederic, Nelson, Caroline, Claude și Pierre (cuplul care face subiectul ultimului capitol) Veți afla de asemenea ce sunt evenimentele contaminate, nodurile de suferință, ciclurile biologice memorizate, aniversările, rangul nașterii, dar și conceptele de data independenței și grila vieții descoperite de Marc Frechet de care eu aflasem anterior într-un seminar. Fiind pasionat de muzică, el a făcut o analogie foarte interesantă între componentele melodice ale solfegiului și ciclurile existente în istoriile de viață ale pacienților, descoperind că ele vibrează în ritmul celor patru cicluri: octavă, cvintă, cvartă și terță. Nu mă pricep la muzică, așa că eu a trebuit să îmi analizez viața cu creionul în mână și calculatorul lângă, dar pot să confirm aceleași concluzii. Iar clienților mei la fel de puțin muzicologi ca mine, le recomand să folosească o foaie de matematică :) Capitolul 7 este dedicat celor 9 luni de sarcină, iar capitolul 8 este dedicat nașterii, capitolul 9 e despre placentă și gemeni, capitolul 10 este povestea lui Jeanne care are peste 70 de ani. Următoarea parte a cărții vorbește despre cum ne putem elibera de traumele inconștiente. Începe cu întrebarea esențială ”Vrei să trăiești și să te vindeci?” la care răspunsul trebuie să fie un da absolut ca să putem merge mai departe. Tot aici aflăm de cele ”4 straturi din borcan” prin care trebuie să trecem dacă vrem să fim bine fiindcă ”la fundul borcanului se află un soi de cutie neagră care conține eneagrama traumei inițiale”. Mie mi-a adus aminte și de salatele la borcan pe care le făceam acum câțiva ani să le luăm la serviciu. Las și aici o poză (cu o salată cu ton) să vă inspire și mai tare să citiți cartea 😉 Mai departe găsim cele patru etape către libertate. Firește, nu le putem aplica pe toate pe cont propriu, dar putem începe măcar să adunăm informații lipsă din arborele nostru genealogic. Oricum, cartea o recomand tuturor. Tuturor psihoterapeuților pentru că la un moment dat doar analiza vieții trăite (de la naștere până acum) a persoanei din fața lor nu va mai fi de ajuns. Dar și tuturor celor interesați de dezvoltarea personală, de găsirea răspunsurilor la întrebări persistente despre ei înșiși sau dezlegarea curiozităților despre propria familie. Cartea a apărut în 2019 la editura Philobia și o găsiți pe site-ul editurii și pe Libris.ro, Librărie.net, Cărturești, Diverta, etc. Cu drag, psihoterapeut Mihaela Zaharia