”Cei 45 de ani de activitate clinică ai mei îmi confirmă existența unui instinct fundamental și orientat înspre depășirea obstacolelor și restaurarea armoniei și a echilibrului interior: instinctul de a persevera pentru a vindeca efectele evenimentelor copleșitoare și ale pierderilor. Orice terapeut va înțelege că rolul rău primar nu este acela de a-și ”consilia”, ”vindeca” sau ”repara” clienții, ci de a susține acest impuls înnăscut către perseverență și triumf.”

Încă o carte pentru specialiști, sau cel puțin așa consider eu deși, firește nu are nici o contraindicație pentru publicul larg 😊

Cartea de față și de fapt, întreaga muncă a doctorului în psihologie și biofizică medicală, creatorul metodei Somatic Experiencing, dr. Peter Levine se bazează pe următoarele fundamente teoretice: 

Există două tipuri de amintiri: explicite și implicite. 
Memoria explicită este conștientă și poate fi declarativă sau episodică. 
Memoria implicită este inconștientă și poate fi emoțională/afectivă sau procedurală. Amintirile implicite apar ca un colaj de senzații, emoții și comportamente. Ele apar și dispar clandestin, de obicei cu mult dincolo de granițele cunoașterii noastre conștiente. Ele sunt organizate în primul rând în jurul emoțiilor și/sau al abilităților sau ”procedurilor” – lucruri pe care corpul le face automat. 

Amintirile afective sunt resimțite în corp ca niște senzații fizice. 
Amintirile procedurale sunt cheia în lucrul cu amintirile traumatice. Ele pot fi împărțite în 3 categorii largi: acțiuni motorii învățate (exemplu: dansul, mersul pe bicicletă), reacții de supraviețuire/urgență (retragerea, lupta, fuga, etc) și tendințele de reacție de atracție/abordare și evitare/repulsie. 

1.Mecanismele de atracție presupun expansiunea, extinderea și atingerea (exemplu întinderea pentru a atinge o persoană dragă). 
2.Mecanismele de evitare includ acte motorii precum înțepenirea, retragerea și contracția (exemplu, îndepărtarea de alimente cu un miros sau gust necorespunzător).
3.Reacțiile de urgență și tendințele de reacție declanșează programe de mișcări înnăscute (tipare de acțiune) care sunt menite prin evoluție să realizeze acțiuni necesare pentru supraviețuirea și starea noastră de bine. 

Un eveniment devine o traumă doar atunci când emoțiile copleșitoare interferează cu procesarea mnezică normală. 

Ce facem mai departe ca terapeuți? Avem la îndemână următoarele resurse:

Procesul de ”renegociere”, ceea ce presupune accesarea amintirilor procedurale asociate cu starea de copleșire sau hiperexcitare, revizitarea graduală a elementelor senzorio-motorii ale traumei și apoi restaurarea și finalizarea răspunsurilor active asociate prin acțiuni și senzații bazate interioceptiv, pentru ca ulterior, după ce amintirile procedurale și-au pierdut încărcătura intensă să fie legate de amintiri episodice și narative. 

Modelul SICAS ( Senzația, Imaginea, Comportamentul, Afectul, Semnificația) 

Pe baza lor sunt prezentate trei studii de caz extinse (ultimele două chiar cu poze): cel al lui Pedro, un adolescent de 15 ani ce suferă de sindrom Tourette, claustrofobie și atacuri de panică, bebelușul Jack care trecuse printr-o naștere foarte dificilă și soldatul Ray, întors din Afganistan. 

În carte mai sunt abordate subiecte precum amintirile false, medicamentele care șterg memoria, întâlnirea cu Arnold, experimentele cu șoareci, punerile în act, abreacția, ”pendularea”, compulsia la explicație, trauma generațională. 

Cartea are 250 de pagini, a apărut la editura For You (pe site-ul căreia puteți citi și 8 pagini pdf) și se găsește la Emag, Elefant, Eusunt, Libris, LibrariaBucuresti, etc. 

Cu drag, 

psihoterapeut Mihaela Zaharia