”Prin ”har feminin” semnific ”predispoziția organică a femeilor de a recepționa și asimila informația spirituală, adică energia increată a lui Dumnezeu”.

După recenzia anterioară la cartea Ce vrem noi, femeile? am simțit nevoia să echilibrez balanța cu o carte scrisă de un bărbat care aduce în prim-plan câteva femei ignorate de istorie. E o carte care mi-a fost recomandată de soțul meu, el fiind un cititor al scrierilor lui Basarab Nicolescu. 

Basarab Nicolescu este fizician și filozof. A absolvit Facultatea de Fizică de la Universitatea București în 1964 și în 1968 s-a stabilit în Franța obținând și cetățenia franceză. În ultimii ani a revenit în țară, fiind profesor la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj.  A revoluționat fizica prin conceptul Odderon (de la ”odd” = impar și straniu, în limba engleză) inventat în 1973 împreună cu fizicianul polonez Leszek Łukaszuk  și confirmat oficial abia după 45 de ani de cercetările de la CERN (Conseil Européen pour la Recherche Nucléaire) din Geneva unde se află cel mai mare accelerator de particule din lume. Preocupările lui din domeniul filozofiei au dus la formularea modelului transdisciplinar al realității.  În 2020 a fost nominalizat la premiul Nobel pentru pace. 

Cartea de față este de fapt o carte de filozofie, ba chiar filozofie a religiei. Deși mi-a plăcut atât de mult filozofia în liceu încât am luat-o în calcul chiar ca opțiune pentru facultate, alături de alte domenii la care mă descurcam foarte bine (chit că eram la profil-mate fizică!): litere, jurnalism și psihologie care a câștigat rapid, acum conceptele lui precum terț inclus și terț ascuns îmi rămân prea puțin înțelese și prea puțin atrăgătoare ca să le studiez mai mult astfel încât să le înțeleg pe deplin. De aceea recomand cartea în special celor pasionați de filozofie care pot extrage multiple niveluri ale simbolurilor discutate. 

Ce m-a fascinat pe mine acum au fost femeile din carte, iar acestea sunt: zeița Artemis și statuia ei, Vivia Perpetua (181 – 209), Marguerite Porete, Simone Weil ( 1909-1943), Romany Marie, prietena lui Brâncuși (1885 – 1961), Maria Kasterska (1893 – 1969), soția matematicianului Petre Sergescu și ... Maitreyi Devi.

Vivia Perpetua a trăit în Cartagina și pentru că s-a convertit la creștinism a fost condamnată la moarte. În închisoare și-a povestit visele din ultimele zile într-un jurnal care este considerat primul text scris de o femeie creștină, și a căror analiză o găsim în aceasă carte.

Marguerite Porete a scris ”Oglinda sufletelor simple și anihilate”, considerată o carte de magie pentru care a fost arsă pe rug de către Inchiziție pe 1 iunie 1310 la Paris. Dar ea nu era o vrăjitoare, ci făcea parte din comunitatea beguinelor formată din femei tinere sau văduve care nu se supuneau niciunei autorități religioase sau laice. Dar tripla lor libertate – religioasă, socială și economică – nu a fost pe placul clericilor care a catalogat-o ca fiind neconformă cu învățăturile Bisericii, iar Papa Clement V le-a condamnat pentru falsă pietate și erezie. Din fericire, deși cartea a fost distrusă, 14 manuscrise au supraviețuit până în zilele noastre. Ele conțin afirmații precum ”Sufletul devine o oglindă a lui Dumnezeu”, ”Dumnezeu este sursa mișcării, iar mișcarea este singura realitate a lumii materiale și spirituale”. 

Simone Weil a fost o filosoafă a religiei. Deși a murit la doar 34 de ani de tuberculoză, opera ei se întinde pe 16 volume. Cheia de boltă a misticii weilliene este afirmația: ”Contradicția este pârghia transcendenței”:
”Corelațiile contrariilor sunt ca treptele unei scări. Fiecare corelație ne ridică la un plan superior, unde se află raportul care unește contrariile. Până în momentul când ajungem la o stare în care trebuie să gândim contrariile în mod simultan, dar nu putem acea acces la planul în care acestea sunt unite. Aceasta este ultima treaptă a scării. Acolo, nu mai putem merge în sus, trebuie să contemplăm, să așteptăm și să iubim. Iar Dumnezeu coboară. ... Un om inspirat de Dumnezeu este un om care realizează unificarea gândurilor, sentimentelor și a corpului.”

Pe mine m-au impresionat atât de tare profunzimile experiențelor spirituale ale acestor femei din care au putut să rezulte scrierile lor, încât nu mi-au ajuns doar informațiile din carte și am căutat mai multe pe net. 

Ca urmare am aflat de mai multe astfel de femei care au avut viziuni mistice și o legătură extraordinar de profundă cu Divinitatea:

Hildegard of Bingen  (1098 – 1179) a fost scriitoare, compozitoare, filosoafă. A scris texte teologice, botanice și medicinale, cântece liturgice, poezii și dramă (Ordo Virtututum). Este considerată fondatoarea științei de istorie naturală în Germania. Este canonizată de Biserica Catolică. Avea abilități practice în diagnosticare și tratament și combina tratamentele fizice ale bolilor cu metode holistice centrate pe vindecare spirituală. De asemenea folosea ierburi, plante, tincturi și pietre prețioase.” Studia horoscopul lunar și recomanda perioada lunii în creștere pentru însămânțarea pământului sau conceperea unui copil. Recomanda băutul de apă fiartă pentru a preveni infecțiile și multe, multe alte recomandări uimitor de avansate pentru acea perioadă!

Mechthild of Magdeburg (1207 – 1282) a scris 7 cărți în germană într-o perioadă în care se scria doar în latină, astfel încât este considerată prima autoare mistică în limba germană.  Ele sunt numite ”The Flowing Light of Divinity” (”Lumina curgătoarea a divinității”). 

Hadewijch a fost tot o beguină ce a trăit în secolul XIII în zona Olandei de azi și a scris proză, poezii, viziuni și scrisori care demonstrează o extinsă cunoaștere a literaturii și teologiei, precum și a câtorva limbi străine, într-o perioadă în care studiul era o excepție pentru femei. Opera ei a fost tradusă în limba engleză în 1980. Ea consideră că ”iubirea este totul” și că ”energia lui Dumnezeu este o invitație oferită existenței de a experimenta iubirea.” 

Julian of Norwich (1343 – 1416) Este autoarea primei cărți în limba engleză scrisă de o femeie: Revelații ale iubirii divine. Conform ei, Dumnezeu este mama și tatăl nostru. (”God is both our mother and our father.”). 

Bridget of Sweden (1303 – 1373) a înființat ordinul care îi poartă numele în care erau acceptați și bărbați și femei și puteau avea oricâte cărți doreau. Viziunile sale sunt transcrise în Revelațiile celeste. 

Catherine of Siena (1347 – 1380) a scris opera ”Dialogul cu Divina Providență” între un suflet care se ridică la Dumnezeu și Dumnezeu pe care îl descrie ca fiind ”mare în care noi suntem peștii”, iar Isus este un pod între noi și Dumnezeu. De asemenea s-au păstrat numeroase scrisori către diverse persoane printre care și Papa căreia i se adresează foarte familiar. Practica postul extrem care îi favoriza viziunile mistice. 

Cel mai probabil au existat mult mai multe astfel de femei de care din păcate nimeni nu ne-a spus vreodată la lecțiile de istorie. Și nu pot să nu mă întreb cum ar fi influențată viața unei eleve dacă ar avea o discplină care s-ar chema ”Femei remarcabile în istorie”. 

Însă despre Basarab Nicolescu puteți afla mult mai multe din conferințele și interviurile de pe youtube. Despre subiectul cărții de față am găsit doar o filmare scurtă în limba franceză:

Cartea o găsiți la editura Eikon sau pe libris. ro unde puteți chiar citi primele pagini aici. 

Dar, dacă o căutați între operele lui listate pe pagina din Wikipedia … nu o veți găsi și nu cred că vreau să mă întreb de ce. 

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia