Recenzie 98. Despre cărțile ”Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșine” și ”Vindecarea celor 5 răni”, Lise Bourbeau Share Written By Mihaela Zaharia Tags Recenzie Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înșineLise BourbeauVindecarea celor cinci răni 2021-02-01 ”Înlocuirea rănilor cu măștile este consecința faptului că vrem să ascundem de noi înșine și de ceilalți ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm. Purtăm o mască doar atunci când vrem să ne protejăm. ... Toate măștile au un punct comun: atunci când o persoană poartă masca este inconștientă de acest lucru.” Fac ce fac în ședințele de psihoterapie cu clienții și tot ajung la cele 5 răni. Nu am învățat de ele în mod oficial în școală sau în formare. Iar când am aflat prima dată de cartea Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine, am citit capitolul care am crezut că mi se potrivește și nu m-am regăsit în el. Așa că am pus cartea în bibliotecă și acolo a rămas. După un timp, tot auzind iar și iar de răni, am început să o citesc din nou, de data aceasta de la început. Abia atunci am avut o revelație. Între timp, a apărut și a doua carte, Vindecarea celor 5 răni. După mine, sunt două cărți care ar trebui citite de ORICE OM! Pentru că orice om are cel puțin o rană din cele 5: respingere, abandon, trădare, nedreptate și umilire. Și nu am cuvinte să spun cât de important e să identifici acest lucru. Prima carte descrie fiecare rană în detaliu: Majoritatea oamenilor au mai multe răni. Fiecare rană este însoțită de o mască, creată de Ego-ul nostru care încearcă să ne protejeze. A purta o mască înseamnă a nu mai fi tu însuți. Înlocuirea rănilor cu măștile este consecința faptului că vrem să ascundem, de noi înșine și de ceilalți, ceea ce încă nu am vrut să rezolvăm. Dar măștile pe care le-am creat să ne protejăm nu sunt permanente, le putem micșora treptat. Este important să nu ne agățăm de cuvintele folosite pentru a exprima rănile sau măștile. Cineva poate să fie respins și să trăiască o nedreptate, altcineva poate fi trădat și trăiește acest lucru care pe o respingere, altcineva poate fi abandonat și se simte umilit. Rana de respingere are asociată masca fugarului. Ea apare din momentul concepției până la vârsta de 1 an, în relație cu părintele de același sex. Cea mai mare frică a fugarului este panica. Rana de abandon are asociată masca dependentului. Apare între 1 an și 3 ani, în relație cu părintele de sex opus. Cea mai mare frică a dependentului este singurătatea. Rana de trădare are asociată masca dominatorului/controlantului. Apare între 2 și 4 ani, în relație cu părintele de sex opus. Cele mai mari frici ale dominatorului sunt disocierea și renegarea. Rana de nedreptate are asociată masca rigidului. Apare între 4 și 6 ani, în relație cu părintele de același sex. Cele mai mari frici ale rigidului sunt răceala și indiferența. Rana de umilire este asociată cu masca masochistului. Apare între 1 și 3 ani, în special în relație cu mama. Cea mai mare teamă a masochistului este teama de libertate. Toate rănile sunt însoțite de aspecte fizice caracteristice care sunt prezentate în detaliu în carte, inclusiv prin desene. Rana de respingere este cea mai dureroasă și cea mai devastatoare din cele 5 răni. Rana de umilire e singura rană care nu e prezentă la toată lumea. În ultimul capitol ”Vindecarea rănilor și transformarea măștilor” aflăm ce pași putem face spre vindecare. A fost foarte motivant să aflu ce capacități personale se ascund în spatele fiecărei măști. A doua carte, VINDECAREA CELOR 5 RĂNI, începe cu recapitularea rănilor, dar aduce și precizări noi, cum ar fi aceea că în spatele rănii de nedreptate se află rana de respingere și în spatele rănii de trădare se află rana de abandon. De asemenea aduce concepte noi, cel mai valoros pentru mine fiind Triunghiul Vieții care ilustrează că ceilalți sunt cu tine așa cum ești tu cu ei și așa cum ești tu cu tine însuți. El mi-a permis să conștientizez că ne manifestăm rana și în relație cu noi înșine, nu numai cu ceilalți. De exemplu, un fugar se simte foarte ușor respins de ceilalți, îi respinge pe ceilalți, dar ... se respinge și pe el însuși, aspect mai dificil de conștientizat. Astfel, fiecare rană poate fi activată în toate aceste 3 moduri. De asemenea este inclus un capitol întreg cu răspunsuri la întrebări de la cititori pe cazuri particulare (copii adoptați, gemeni, etc) Un capitol foarte important este ”Ego-ul, cel mai mare obstacol în în fața vindecării rănilor”. Ego-ul nostru face tot posibilul ca noi să nu ne vedem rănile. Cum identificăm Ego-ul? Prin ceea ce face: folosește superlative, folosește ”trebuie” sau condiționalul, se identifică cu a face și a avea, caută doar complimentele, nu știe să asculte, se justifică și se apără, se hrănește cu noțiunile de bine și rău, se crede capabil să îi facă fericiți pe ceilalți și poate ajunge să devină orgoliu, fiecare din aceste aspecte fiind descris în detaliu în acest capitol important. Următorul capitol, ”Diminuarea Ego-ului și a rănilor” începe să aducă soluții și ne învață, printre altele, cum să vorbim cu Ego-ul nostru. Următoarele capitole descriu fiecare rană în detaliu în raport cu vindecarea ei și aduce în discuție metoda oglinzii. Și mai mult aflăm în capitolul ”Care rană este activată?” Iar ultimul capitol, ”Vindecarea și beneficiile sale” ne motivează în plus să inițiem procesul de a ne vindeca (nu de a ne schimba). Cea mai miraculoasă etapă este Iertarea de sine. Vindecarea nu e posibil să se producă dacă îți lași Ego-ul să îți dirijeze viața. Este nevoie să acceptăm buna intenție a Ego-ului nostru. Prima etapă în vindecarea unei răni constă în a o recunoaște și a o accepta. Acceptarea totală e singurul mod de vindecare a rănilor. Acceptarea e posibilă doar dacă ne preluăm responsabilitatea. Devenind responsabil, devii conștient că percepția ta și reacția Ego-ului tău creează de fapt durerea și nu o situație sau o persoană anume. Vindecarea veritabilă nu poate avea loc decât în interiorul tău. Rănile nu vor putea fi vindecare decât după o iertare autentică față de noi înșine și față de părinții noștri. Verificând ce anume au trăit părinții noștri când erau mai tineri sau în copilărie, ne dăm seama că povestea lor se repetă din generație în generație, atâta timp cât nu a fost realizată o iertare adevărată. Când o rană este vindecată, asta înseamnă că ceea ce resimți legat de această rană nu-ți mai domină viața. Fiecare act de iubire de sine ne redă energia și ne eliberează de o povară. Iubirea adevărată este experiența de a fi tu însuți. Când vezi cât de subțiri sunt cărțile, ai impresia că sunt ușoare. Dar e o iluzie, procesul de conștientizare și vindecare a rănilor nu e deloc ușor. Nici măcar dacă ești deja psihoterapeut. De aceea nu avem nevoie doar să citim aceste cărți, ci și să le recitim pe măsură ce avansăm în proces și mai ales dacă avem curajul să îi însoțim și pe alții în propriul lor proces de vindecare. Au apărut la editura Ascendent, dar le găsiți și la Libris.ro (prima) / LIbris.ro (a doua) Libraria Delfin (prima) / Libraria Delfin (a doua), etc. Cu drag, Psihoterapeut Mihaela Zaharia