EMDR  / Eye Movement Desensitization Reprocessing  / Desensibilizare și reprocesare prin mișcări oculare este o metodă descoperită de Francine Saphiro în anii 80 în Statele Unite. Recenzia cărții ei, Vindecare traumelor din trecut o găsiți aici: recenzie nr. 53.

* Următorul  training de formare organizat de Mind Master va avea loc pe 11 - 13 iunie 2021 în București cu Peter Schutz, PhD din Austria (on-line) și dr. Cătălin Zaharia, medic psihiatru și psihoterapeut (în sală). Detalii pe pagina evenimentului de pe facebook: EMDR A cu Peter Schutz PhD | Facebook sau pe site : Mind Master > Servicii > Certificari > EMDR 

La început a fost considerată o metodă ciudată și privită cu scepticism, dar în timp și-a dovedit din plin eficiența, iar acum este o terapie recunoscută oficial și validată prin mai mult de 20 de studii clinice, fiind listată de SAMHSA (Administrația serviciilor pentru abuzul de substanțe și sănătate mintală) în Registrul de resurse al programelor bazate pe dovezi din Statele Unite ca tratament pentru PTSD, anxietate și depresie. 

EMDR este considerată cea mai eficientă procedură de lucru cu trauma: abuzuri în copilărie, victime sau martori ale accidentelor, infracțiunilor, bullying, anxietate, atacuri de panică, doliu, depresie, frici și fobii, dar și insomnii, stimă de sine scăzută, mâncat compulsiv, amânare, probleme relaționale, etc. 

În cadrul metodei clientul își amintește experiența traumatizantă cea mai veche sau cea puternică în legătură cu problema din prezent față de care identifică cea mai tulburătoare imagine, ce emoții trăiește, ce senzații corporale simte și ce își spune despre el însuși în acea situație (Cogniția Negativă), precum și ce ar dori să creadă despre el însuși (Cogniția Pozitivă). Apoi să scoruri de la 1 la 10. În timp ce clientul păstrează imaginea în minte este invitat să urmărească cu ochii degetele terapeutului care face mișcări stânga-dreapta cu mâna, în general orizontal. În cazul clienților care au tendința să își închidă ochii sau încep să plângă și nu mai pot urmări degetele, pot fi folosite atingeri sacadate pe genunchi sau pe mâini, sau chiar dispozitive audio care emit sunete in urechea dreaptă și în cea stângă – esențial în tehnică fiind stimularea bilaterală între cele două emisfere. Între stimulări clientul verbalizează ce alte amintiri, gânduri, emoții, senzații au mai apărut, păstrează ce e esențial și se merge mai departe cu stimularea. Din când în când se verifică imaginea inițială și nota care e acordată. Sesiunea se termină când nota ajunge la 0 sau 1. În urma terapiei, clientul nu uită experiențele accesate, dar acestea își pierd încărcătura emoțională negativă inițială, clientul înțelege că au avut loc în trecut și s-au terminat acum și integrează o nouă convingere (pozitivă) despre el însuși în urma trăirii acelor experiențte. Ca urmare, simptomele pe care le acuza încep să dispară, uneori după o singură sesiune, alteori după ani de terapie, în funcție de gravitatea traumelor suferite.

Laurel Parnell, PhD, este un psiholog clinician american, recunoscut ca expert în domeniul terapiei traumei. Practică EMDR din 1991, iar din 1995 predă metoda terapeuților din toată lumea. Lucrează în San Rafael, California. Este director al Institutului Parnell pentru EMDR a cărui site este: www.parnellemdr.com.  A scris până acum 5 cărți despre EMDR. 

O puteți vedea în interviuri și demonstrații pe youtube:

Cartea de față este un ghid practic adresat terapeuților care sunt  formați în metoda EMDR. Pe Amazon are 156 de recenzii foarte bune, majoritatea de 5 stele, dar și una de o singură stea. Am fost foarte curioasă să aflu de ce: fiindcă unele pagini nu erau lipite bine și s-au desprins din carte. Conținutul ei este însă de 5 stele pentru orice practicant EMDR, mai ales dacă este la început de drum. 

Cartea are 4 părți și 12 capitole. 
Introducere
Introducerea face diferența între cele două tipuri de traumă: traume mari, cu T mare și traume mici, cu t mic. 
Conceptul de retea de memorie (memory network) este un concept cheie in EMDR. Cand trauma are loc, informatia este blocata in propria retea de memorie, cu ganduri, sentimente, emoții și senzații corporale asociate cu experiența. Memoria traumei este stocată diferit față de amintirile obișnuite - in emisfera dreaptă in forme diferentiate si neintegrate, separate de centrul limbajului din creier - ceea ce explica de ce terapia prin vorbire este limitata si inadecvata pentru a rezolva eficient trauma. Emisfera stanga care este responsabila de controlul verbal si motor, manipularea cuvintelor si simbolurilor si procesarea secventiala a informatiilor - este blocata, si memoria este incriptata doar ca memorie implicita in emisfera dreapta. Memoria ramane intr-o formă fragmentata sub forma senzatiilor somatice si afectelor intense si nu este centralizata si transcrisa ca memorie personala narativa.
Ce face EMDR  este sa integreze informatiile tinute in parti diferite ale retelelor de memorie catre o intelegere mai complexa. Clientul o poate descrie ca un puzzle ale carui piese formeaza acum impreuna o imagine completă.

Partea I EMDR Prezentare generală
Capitolul 1: EMDR împrospătarea cunoștințelor
Capitolul de față ne aduce aminte de pașii procesului care sunt învățați în training, dar aduce și unele avertismente:
Clientul trebuie sa fie dispus sa isi simtă sentimentele, dar asta nu înseamnă că trebuie să retrăiască trauma. Trebuie sa existe o încarcatură emoșională pentru ca procesul să aibă loc. De aceeea tehnica poate să nu funcționeze cu unii pacienți cu depresie clinică sau cu cei ce sunt sub influența medicamentelor care taie afectul și anxietatea. 
De asemnea, EMDR nu este recomandată dacă clientul nu are suficientă încredere în psihoterapeut, dacă nu poate să își imagineze locul de siguranță sau dacă nu are un grup de suport în viața lui. 

Capitolul 2: Protocol esențial EMDR
Capitolul 2 prezintă pașii protocolului EMDR, dar și cum ar putea fi modificați în cazul clienților cu traume complexe.

PARTEA II Folosirea EMDR cu clienții
Capitolul 3: Evaluarea și pregătirea pentru EMDR

În pregătirea clientului pentru EMDR se strâng informații despre istoria problemelor actuale, istoria de dezvoltare a clientului de la naștere până în prezent, istoria problemelor medicale, istoria traumei și se identifică resursele clientului.

Capitolul 4: Instrumente și tehnici pentru întărirea puterii ego-ului
Procesarea traumei prin EMDR nu ar trebui să înceapă până când clientul este suficient stabilizat și are abilități de management al afectelor. Majoritatea clienţilor nu au nevoie de mult timp de pregătire, ei au un ego puternic, funcţionează bine, au relaţii bune şi suporteri, au o job stabil, dar experimentează câteva traume specifice. Pregătirea e necesară pentru clienţii cu tulburări ale ataşamentului primar şi istorii de traume în copilărie (în special abuz şi neglijare). Deseori astfel de clienţi în loc să proceseze amintirile către o rezoluţie adaptativă, rămân prinşi într-o rețea de memorie gigantică din care nu pot ieși. Incapabili să se conecteze la resursele interne pozitive, acești clienți devin blocați. În mod particular, clienții care au fost neglijați în copilărie nu au acces natural la stări ale ego-ului sau amintiri protective și hrănitoare
Dezvoltarea de resurse la astfel de clienți poate lua săptămâni, luni sau ani. 

Capitolul 5: Forumularea cazului
Saphiro recomandă Protocolul în 3 părți: întâi se procesează cele mai timpurii amintiri, apoi cele mai recente sau cele mai reprezentative ale situației prezente care determină anxietate, inclusiv stimulii din prezent. La final este vizată o proiectare în viitor a răspunsului comportamental și emoțional dorit. 
E de o mare importantă să faci munca focusată pe simptom. Prea des terapeuții expun clientul la un chestionar despre toate traumele lor din copilărie fără să se focuseze pe obiectivul clientului. În general este mai bine să lucrezi cronologic, începând cu rădăcina problemei. Trebuie adresată cea mai veche amintire și nu cea mai recentă, deși asta e o greșeală pe care o fac mulți terapeuți, însă e ca și cum ai tăia o buruiană fără să o smulgi din rădăcină - după un timp va crește din nou. De exemplu dacă ai un client care nu poate să vorbească în public, întreabă-l dacă își amintește prima dată când s-a simțit așa? 

Capitolul 6 Re-evaluarea terapiei
Este a 8-a fază a terapiei după Saphiro și are loc la începutul fiecărei sesiuni înainte de a începe re-procesarea. Terapeutul întreabă clientul despre orice a apărut legat de subiectul care a fost lucrat în sesiunea anterioară: vise, insight-uri, gânduri, amintiri, flashback-uri sau senzații fizice sau ce au scris în jurnal dacă țin vreunul. Terapeutul îi cere clientului să se uite înapoi la ceea ce au lucrat înainte să vadă dacă mai apare ceva nou.
Apoi terapeutul și clientul decid pe ce lucrează mai departe, în funcție de ce a mai apărut în săptămâna care a trecut. Din când în când mai evaluează lista de simptome inițiale, ce s-a schimbat la ele și care mai rămân de re-procesat. Deseori clientul trăiește o reducere a simptomelor, dar nu este conștient de ea. 

Capitolul 7: Dezvoltarea obiectivului 
Clientului i se cere să identifice imaginea care reprezintă partea cea mai dificilă, cea mai încărcată emoțional din amintire și obiectivul se construiește pornind de aici. Este important ca rețeaua memoriei să fie activată suficient pentru ca procesarea să aibă loc. Dacă nu poate identifica o emoție, atunci ne concentrăm pe senzațiile corporale.
Când problemele au mai mulți factori cauzatori, tratamentul este mai eficient când factorii sunt selectați și re-procesați separat, chiar dacă durează mai mult. Saphiro recomandă categorisirea incidentelor traumatice în grupuri similare și apoi lucrul asupra unui incident specific fiecărui grup. 
Deseori clienții vin la tratament pentru că au simptome, probleme sau situații curente la care supra-reacționează și nu știu de ce. Uneori ei au propriile lor teorii despre ce din trecut cauzează simptomele din prezent, dar deseori aceste teorii nu sunt corecte, simptomele clienților fiind cauzate de experiențe la care ei nu s-au gândit niciodată că ar fi semnificative.
Tehnica podului este cea mai folositoare în cazul clienților care nu au amintiri clare care să se lege de simptomul actual sau în cazul celor cu fobie fără o cauză clară.

Partea a III-a: Sesiunea EMDR
Capitolul 8: Pașii procedurali
Terapeutul nu trebuie să adauge nimic procesului din ce nu are nevoie. El trebuie doar să aibă încredere în client și în proces și să intervină doar dacă clientul este blocat sau a rămas fără timp. 
Prima sesiune este cea mai ciudată fiindca nici clientul, nici terapeutul nu isi cunosc incă stilul.
În continuare, acest capitol aduce multe clarificări asupra Cogniției Negative și asupra Congniției Pozitive și mai multe detalii asupra pașilor.

Capitolul 9 Istrumente si tehnici pentru procesarea dificultăților
E capitolulu care mie mi s-a părut cel mai important. Pentru că la training înveți metoda, înveți pașii, o aplici pe alții și alții pe tine, dar în practică lucrurile nu merg așa cursiv de fiecare dată. 
Iar atunci când procesul se blochează avem de urmat 3 pași:
1.    Recunoaștem că procesul e blocat sau incomplet (apar bucle sau rezistențe)
2.    Indentificăm cauza împreună cu clientul. Poate fi o convingere limitativă, o amintire și mai timpurie, o imagine, senzații corporlale, fricile clientului sau faptul că nu se simte în siguranță cu terapeutul. 
Exemplu de caz în care o amintire timpurie blochează procesul: un client nu a mai putut să proceseze o imagine în care membri ai familiei lui și-au pierdut viața într-un accident de mașină. Ceea ce îl bloca era convingerea ”Nu am voie să plâng” care venea dintr-o amintire și mai veche în care el plângea când căinele său a fost lovit de o mașină, iar tatăl lui l-a bătut fiindcă plânge.  
3.    Intervenim cu strategii nonintegrative (schimbăm caracteristicile sau modalitatea în care facem stimularea bilaterală) sau de integrare.

Cele mai multe pagini sunt acordate strategiilor de intervenție de integrare:

”Terapeutul poate să introducă informații noi decât să depindă doar de ceea ce apare de la client. Aceste afirmații sau imagini pe care terapeutul le oferă servesc pentru a lega împreună rețele de memorie și asocierile pe care clientul nu este capabil să le conecteze. Intervențiile integrative introduc o nouă perspectivă și noi informații sau informații pe care clientul le ”știe”,  dar nu are acces la ele în starea mintală care este activată. Experiențele traumatice sunt deseori stocate într-o parte a sistemului corp-minte fără să fie afectate de mai multe informații curente. Intervențiile integrative creează un pod  între părțile din mintea clientului care au fost separate.”

Există mai multe categorii de intervenții: Intervenții de investigare (socratice, întrebări deschise, o propoziție pozitivă, focus pe rezultat, etc), intervenții care aduc resurse, intervenții bazate pe imaginație, metafore/povești/analogii, folosirea ecranului despărțitor, Integrarea cu două mâini inventată de Robin Saphiro, educație. 
Exemplu de caz în care intervenția bazată pe educație a dus la rezolvarea problemei: Unui tânăr care se spăla compulsiv de mai multe ori pe zi după ce a fost abuzat sexual în copilărie Larel Parnell i-a adus informația că celulele corpului nostru se schimbă o dată la câțiva ani, în 7 ani toate celulele noastre sunt schimbate, deci el nu mai are acum în corp nici o celulă pe care o avea atunci când a fost abuzat. 

Partea a IV-a Aplicaţii clinice
Capitolul 10: Lucrul cu fobiile 
Saphiro a împărțit fobiile în două: simple și de proces.
O fobie simplă este definită ca o fobie de un obiect care este independent de acțiunile clientului. Frica este generată de vederea unui obiect și este independentă de participarea ulterioară.
Fobia procesuală este frica de o situație care implică activitatea participativă a clientului. Exemplu: fobia de a conduce mașina peste un pod. Pentru a curăța o fobie procesuală e nevoie ca toate părțile semnificative ale experienței să fie adresate și reprocesate. Uneori, acest lucru este valabil și pentru fobiile simple. 
Aici sunt prezentați cei 6 pași ai lucrului cu fobiile și câteva cazuri concrete. 
Personal, m-a impresionat cazul femeii cu fobie de avion care facuse înainte ani întregi de terapie, participase la toate programele de tratare a fobiei de avion create de companiile aeriene și ajunsese chiar să ... își ia licența de pilot! Cel mai mare nivel la care ajunsese a fost să se simtă bine dacă pilotează ea sau dacă îl poate vedea fizic pe pilot, dar tot nu putea să zboare cu avioane de linie. Însă a reușit după sesiunile de EMDR. 

Capitolul 11: Traume recente şi incidente critice
Trauma recentă este o traumă de mai puțin de 3 luni. 
EMDR poate fi folosită și imediat după traumă, dar protocolul diferă. 

Capitolul 12: Grijă pentru îngrijitor (terapeut)
Sunt foarte binevenite sugestiile de a-ți lua concediu o săptămână o dată la 6 săptămâni sau de a face meditații, dar ceea ce mi-a plăcut mie cel mai mult e să aplici stimularea bilaterală pentru a curăța orice imagine, conginiție, emoție sau senzație corporală după munca cu clienții. 

Așadar, dacă ești psihoterapeut și vrei să adaugi în arsenalul instrumentelor și abilităților tale și această metodă, vă așteptăm la curs!

Aici este o poză cu Peter și cu mine la unul din trainingurile de formare de după cel în care m-am format eu, în care eu am tradus (firește, înainte de pandemie).

Iar dacă ești deja psihoterapeut cu competență în EMDR, cartea se găsește pe Amazon aici: A Therapist's Guide to EMDR: Tools and Techniques for Successful Treatment: Parnell PhD, Laurel: 8601300248691: Amazon.com: Books

Cu drag,
psihoterapeut Mihaela Zaharia