”O persoană codependentă se poate afla într-un ocean de codependență. Toți ceilalți care o observă își dau seama ce se întâmplă, numai ea nu.”

Termenul de „codependenţă” provine din grupurile de suport ale Alcoolicilor Anonimi şi se referea iniţial doar la partenerii alcoolicilor. De-a lungul anilor s-a observat că deşi se înregistrau multe succese în recuperarea alcoolicilor, familiile se destrămau cam la un an după vindecarea alcoolicului. Astfel, specialiştii au descoperit că în aceeaşi măsură în care alcoolicul era dependent de alcool, familia lui era adesea dependentă de situaţia creată de alcoolismul lui. „Ei îşi adaptaseră întreaga viaţă şi mai mult, întreaga înţelegere a vieţii pentru a-l integra pe alcoolic. Prin aceasta, ei favorizau perpetuarea viciului lui, devenind într-un fel complici, care negau, ignorau sau evitau problema. Mai ales copiilor cu un părinte alcoolic această viaţă pervertită şi se părea „normală”. Era singura pe care o cunoşteau. Alcoolicul era dependent de alcool. Familia sa era codependentă de alcool alături de alcoolic. Astfel a apărut termenul.” Acum nu se mai aplică exclusiv consumului de alcool. 

Acum ... codependenţa se poate manifesta şi ca dependenţă de o altă persoană. Şi în această accepţiune, este mult mai des întâlnită, fiiind aproape o epidemie mondială – după spusele autorilor.  În cazul codependenţei interpersonale, persoana afectată este atât de captivă de celălalt, încât sentimentul identităţii personale – al sinelui – este grav diminuat, înăbuşit, aproape eliminat de personalitatea şi problemele celuilalt. 

Cartea are 5 părţi. 
1.    Ce este codependenţa?
2.    Cauzele codependenţei
3.    Factorii care perpetuează codependenţa
4.    Codependenţa în relaţiile interpersonale
5.    Cele 10 etape ale procesului de însănătoşire

În prima parte a cărţii aflăm cele 10 trăsături specifice persoanelor codependente.

În partea a doua aflăm care sunt cele 3 cauze principale ale codependenţei: 
-    Nevoile afective neîndeplinite (rezervoarele de iubire şi prăjitura cu 4 foi)
-    Copilăria pierdută (abuzul activ, abuzul pasiv şi „incestul emoţional”)
-    Dorinţa obsesivă de a repara trecutul (gândirea magică şi sentimentul de culpabilitate)

„Persoanele codependente care au suferit o gravă privare de afecţiune sunt adevăraţi maeştri ai negării. Ea îi însoţeşte în permanenţă, pentru că aceşti oameni au trăit o viaţă întreagă în minciună – închipuindu-şi, dorind, tânjind ca vieţile lor să fi fost frumoase când, în realitate, au trecut prin suferinţe de nesuportat datorită privării de afecţiune şi, probabil, violenţei fizice. Le este imposibil să se oprească acum. Dacă realitatea reuşeşte să se strecoare pe undeva, trecutul cumplit ameninţă să iasă la suprafaţă cu toate rănile lui deschise supurând de puroi şi mizerie. Persoanele codependente îşi petrec întreaga viaţă încercând să ascundă această mizerie. De aceea, negarea este un obstacol major în calea vindecării. Vindecarea nu poate începe decât atunci când se abordează corect problema negării.”

În partea a treia aflăm despre Ciclul dependenţei (bulgărele de zăpadă şi efectul spirală), neagarea şi mânia. 
Fragmentul care mi-a plăcut cel mai mult:

„Poţi respinge nefericirea alegând iubirea. Dar trebuie să plăteşti un preţ considerabil în durere până când rănile adânci vor fi curăţate şi vindecate. Primul pas este introspecţia. Următorul este de a înţelege mecanismul a ceea ce se întâmplă în interiorul tău. Abia apoi începe marşul spre adevărata vindecare.”

Partea a patra, Codependenţa în relaţiile interpersonale, este plină, ca şi restul cărţii de altfel, de exemple de cazuri reale de familii aflate în terapie la Clinica Minirth -Meier din Texas.

Relevant mi s-a părut pasajul de aici: 
„Într-o căsnicie care nu merge bine, factorul central este dorinţa de dominare. Dacă în familia în care a crescut, problema a fost controlul, adultul în formare nutreşte o imensă nevoie de a domina.”

Partea a cincea prezintă în 120 de pagini cele 10 etape ale procesului de vindecare:
1.    Introspecţie şi descoperire
2.    Istoria relaţiilor
3.    Controlul dependenţei
4.    Despărţirea de casă
5.    Jelirea pierderilor
6.    Noua imagine de sine
7.    Experienţe noi
8.    Întoarcerea acasă
9.    Darea de seamă asupra relaţiei
10.    Continuitate

Concluzia cărții? La care ader și eu este: „Fără evoluţie spirituală, vindecarea este parţială. Persoanele care participă la programele de consiliere şi suport sunt aproape în totalitate de acord cu faptul că o nevoie spirituală nesatisfăcută se află în spatele simptomelor de dependenţă, a obsesiilor şi maniilor. Pentru a merge până la capăt şi a reuşi cum se cuvine, ai nevoie de o forţă mai mare decât a ta. Trebuie să faci un pas mare, dincolo de limitele familiei în care te-ai născut, şi să-l adopţi pe Dumnezeu ca părinte. Dragostea lui necondiţionată îl transformă în cel mai bun prieten şi sfătuitor pe care-l poţi avea. Ceilalţi pot umple reyervorul tău de iubire într-o oarecare măsură. Dumnezeu îl poate umple până la vârf.” 
___________
*Dumnezeu – aşa cum îl înțelege fiecare.

Da, e vorba de o carte creștină în care cei trei autori (doi medici psihiatri și un psiholog de la Clinicile Meier din SUA cu locații în California, Kansas, Idaho, Illionis, Texas, Maryland si Washington) vorbesc și despre Dumnezeu. Ceea ce ce bine, după mine. Doar să știți și voi de dinainte.
Oricum, e o carte foarte valoroasă pentru orice psihoterapeut și pentru orice persoană care bănuie că e codependentă. Vi-o recomand cu căldură. 

Cartea apărut în 2019 la editura Gramma din Arad. Eu am luat-o de la librăria Stephanus din București (zona Unirii), dar se poate comanda și on-line.

Cu drag, 

psihoterapeut Mihaela Zaharia