Cartea ”Ghid aplicativ de evaluare clinică a copiilor și adolescenților” a apărut în 2015 la editura SPER în colecția Alma Mater coordonată de prof. univ. dr. Iolanda Mitrofan.
Autoarea ei, conf. univ. dr. Elena Otilia Vladislav este:
- conferențiar universitar doctor în cadrul Departamentului de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București
- coordonatorul masterului „Evaluarea, Consilierea și Psihoterapia Copilului, Cuplului și a Familiei”.
- formator în Psihoterapia Experiențială a Unificării, supervizor în psihoterapie
- membru fondator SPER
- psiholog clinician principal, supervizor. Formator în psihologie clinică. Formator în evaluare clinică cu metode proiective. Expert psihologie clinică judiciară.
după cum este prezentată pe site-ul Societății de Psihoterapie Experiențială Română (SPER): www.sper.ro

Cartea aceasta are aproape 300 de pagini și este împărțită în 7 capitole:
I.    Repere generale privind demersul de evaluare clinică a copiilor și adolescenților
Mi-au plăcut în special frazele:
”Unii practicieni introduc prea repede copilul/adolescentul într-o categorie diagnostică.”
”Uneori părinții care aduc copiii la interviu au mai multe probleme psihologice decât cei mici.”
”Întâlnirea cu copiii în cabinet îl obligă pe psiholog să intre în contact cu Copilul său interior: Copilul Vulnerabil, rănit, dar și Copilul liber și jucăuș. De asemenea, își activează implicit și Părintele Critic și Părintele suportiv.”
”Psihologii care nu-și cunosc Copilul interior furios pt avea dificultăți în a lucra cu copiii violenți.”

II.    Metode de colectare a informațiilor despre copl/adolescent și familie
Din interviul cu copilul, întrebări care mi-au plăcut:
-    Dacă vrei să o înfurii pe mama sau pe tatăl tău, ce faci?
-    Ți-e teamă de cineva?
-    Dacă ai putea schimba trei lucruri – la tine însuți, la familia ta, la școală – care ar fi acestea?
-    Ce-ți place cel mai mult la mama și la tatăl tău?
-    Ce fac părinții tăi când află că ai făcut ceva ce ei nu doreau să faci?

III.    Instumente de evaluare psihologică pentru copii și adolescenți
Sunt prezentate următoarele instrumente etalonate în România:
-    Sistemul de evaluare BASC
-    Sistemul de evaluare ASEBA
-    Sistemul ABAS
-    Interviul clinic KID-SCID
-    Chestionarul ECI - 4
-    Chestionarul CSI – 4
-    Scala de evaluare APS-SF
-    Inventarul M-PACI
-    Inventarul clinic MACI
-    Scala de anxietate MASC
-    Inventarul STAI - C, STAI - Y
-    Testul CDI
-    Testul SON – R
-    Matricile progresive SPM
-    Matricile progresive CPM
-    Cuburile Kohs
-    Testul WISC – IV
-    Bateria de teste NEPSY
-    Testul Denver II
-    Teste proiective de desen
-    Teste de completare de povești și teste de apercepție tematică: Testul fabulelor Duss, CAT, TAT, testul Patte Noire, testul petelor de cerneală Rorschach, testul mâinii.

IV.    Psihodiagnosticul experiențial
-    Desenul problemei (studiu de caz: Corina, 10 ani, cu diagnostic psihiatric de ”fobie școlară”)
-    Desen metaforic (studiu de caz: Andreea, 13 ani, probleme de comportament)
-    Psihodrama cu marionete (studiu de caz: Oana, 7 ani, vomitat repetat)
-    Colajul cu imagini din reviste (studiu de caz: Bogdan, 14 ani, percepția de sine)
-    Modelajul din plastilină (studiu de caz: Cristi, 12 ani, probleme de disciplină și adaptare școlară)
-    Construirea poveștii personale (studiu de caz: Raluca, 7 ani, decesul tatălui său cu 8 luni în urmă)
-    Metode expresiv-creative folosite cu scop provocativ în evaluarea relațiilor familiale (studiu de caz: Alina si Cosmin, căsătoriți 14 ani, divorțați de 3 ani și două fiice: Irina de 9 ani și Laura de 5 ani jumate. Motivul: Alina dorește custodia unică asupra copiilor)

V.    Redactarea protocolului de examinare psihologică (raportului de evaluare)
Sunt prezentate secțiunile din Raportul de evaluare și două studii de caz:
1. Maria, copilul rebel, 9 ani
2. Vlad, copilul fricos, 6 ani jumate

Însă mie, cel mai mult mi-a plăcut următorul fragment, fiindcă experiența mea profesională în confirmă din plin:
”Specialistul este provocat să descopere pe parcursul evaluării cât îi aparține copilului din problema cu care se confruntă și cât îi aparține părintelui sau părinților săi. Alt aspect dificil este acela de a-l determina pe părinte să conștientizeze și să-și asume ceea ce îi aparține și ce proiectează pe copilul său. Adesea, părinții nu-și conștientizează problema sau nu sunt pregătiți să o recunoască și trăiesc doar culpabilitatea să nu sunt suficienți de buni în rolul lor de părinți. Culpabilitatea îi face să se victimizeze și le blochează atât empatia către copil, cât și flexibilitatea în găsirea soluțiilor. Se observă adesea că această victimizare a lor întreține de fapt problema copilului. Este un cerc vicios ce trebuie întrerupt pentru a înainta împreună spre soluții constructive.”

VI.    Expertiza copilului și familiei pentru exercitarea autorității părintești 
Capitolul are 50 de pagini, dar vă las ocazia să descoperiți în carte tot ce conține. 

VII.    Exemple de protocoale de evaluare clinică și expertiză psihologică 
-    Protocolul 1 de evaluare clinică (fetită, 6 ani și 5 luni – motivul: atitudinea și comportamentul ei băiețesc)
-    Protocolul 2 de evaluare clinică (băiețel, 9 ani și 3 luni – motivul: dificultăți școlare)
-    Protocolul 3 de evaluare clinică (fată, 16 ani și 5 luni- motivul: frica de a merge la școală)
-    Expertiza psihologică 1 (proces intre părinții foști soți pentru stabilirea autorității părintești și a domiciliului fiicei lor în minore)
-    Expertiza psihologică 2 (proces între părinți necăsătoriți pentru stabilirea autorității părintești și a domiciliului fiului lor de 7 ani, după plecarea mamei de un an cu un alt bărbat, din casa bunicului patern în care locuiau)

Așadar este vorba despre o carte obligatorie pentru orice psiholog clinician care lucrează cu copii și adolescenți.
Eu v-o recomand cu drag. 
Se (mai) găsește la Libraria SPER. 

psiholog clinician Mihaela Zaharia