Recenzie 141. Despre cartea ”Procesul revoluționar de eliberare a traumei, stresului și tensiunii din corp. Exerciții somatice de autoîngrijire prin metoda TRE” , David Berceli Share Written By Mihaela Zaharia Tags Recenzie corpDavid BercelitraumaTRE 2024-07-28 ”Oriunde există violență, toți oamenii suferă.” Știu metoda TRE (Tension & Trauma Releasing Exercises) din februarie 2021 când am fost la o sesiune făcută cadou de o fostă clientă de-a mea. Lucrasem cu ea pe partea psihică și emoțională, dar pentru partea corporală îi recomandasem să facă box și yoga. Asa a ajuns la Mădălina Bozeanu - facilitator acreditat in metoda TRE, la care am fost și eu. Mi-a plăcut și am continuat să lucrez singură acasă după un filmuleț cu exerciții pe care l-am găsit pe youtube. Așa că acum (iulie 2024) când am văzut pe net că a apărut și cartea, am stat puțin pe gânduri dacă să mi-o cumpăr sau nu. Până la urmă, eu experimentez metoda pe pielea mea de 3 ani și o recomand de atunci și clienților mei, ce poate să îmi spună mai mult? Însă ... m-am înșelat. Este o carte pe care n-am mai putut să o las din mână. Pentru că ceea ce spune este și ceea ce cred eu despre traumă. E diferită de vechea paradigmă, fiind o abordare actualizată conform noilor descoperiri, adaptată realitații din zilele noastre și eficientă în practică in viata clienților. Așa că mă bucur că acum am ocazia să o împărtășesc și cu voi. Prima dată am citit despre tremurat în cărțile lui Peter Levine (recenziile 57, 58, 60 și 87 de aici: Despre cărți - linkuri către toate recenziile (parenting.ro) ) Și mi-am dat seama atunci că știu de foarte mult timp că animalele tremură ”să se scuture de stres” - așa spuneam de când eram mică. Am crescut la bunici care aveau câte un porc și găini. Nu am avut câini și pisici, așa că am iubit găinile de mică. Și oricât de blânde erau, oricât de repede veneau la mine să le dau ceva bun de mâncare, după ce le luam în brațe să le mângâi și să le pup, când le lăsam jos, ele mereu se scuturau! Dar n-am știut atunci că și noi oamenii avem același mecanism natural și sănătos de a ne elibera de stres, doar că ... nu prea-l folosim. Chiar dacă uneori ne vine să tremurăm sau ne trezim că o facem involuntar, apoi ne e frică de ce ar putea să însemne, ne e jenă și rușine de ceilalți, așa că încercăm să ne oprim. Vrem să arătăm că suntem la controlul situației, că nu simțim frică, că nu suntem copleșiți de emoții, că suntem ”normali”. Dar inhibând astfel reacția naturală și normală a corpului în situații dificile provocăm și mai multe dificultăți pe viitor. David Berceli a lucrat 20 de ani cu oameni de toate etniile din zone de război în zeci de țări precum: Israel / Palestina, Sudan, Uganda, Kenya, Egipt, Liban și Yemen. Îl puteți vedea în interviul de pe youtube: Cartea de față a apărut în engleză în 2008. Are 18 capitole în partea teoretică și o parte practică cu poze pentru fiecare exercițiu. Începe cu o întrebare provocatoare: Ce au în comun Maica Tereza, Mahatma Gandhi sau Nelson Mandela? Răspunsul e o soluție ce apare în sesiunile de psihoterapie, doar că această soluție este foarte greu de transpus în viața de zi cu zi: au acceptat situația dificilă pe care o trăiau și nu au încercat să fugă de ea sau să o evite. Și nu, acceptare nu înseamnă resemnare. Nu înseamnă că nu mai faci nimic să îți schimbi situația, doar că pornești dintr-un punct diferit față de cel de revoltă că viața ta trebuia să fie altfel!. Poate însemna să crezi că ”tot răul e spre binele tău (spiritual)”, că ”un rău mai mic previne un rău mai mare” sau că ”Dumnezeu știe mai bine ce face” și ce planuri are, că poate vedea situația în ansamblu față de noi care avem o vedere / percepție / înțelegere limitată. ”Rezistența pe care o opunem oricărui aspect al vieții este contraproductivă. A lupta împotriva a ceea ce ni se întâmplă nu duce decât la o suferință și mai mare.” Tradus în limbaj de psihoterapeut poate fi spus și că nu si-au activat mecanismele de apărare (refulare, negare, disociere, clivare, proiecție, etc), ci au trăit complet suferința la care au fost expuși. ”Au plonjat în suferința și și-au cercetat sufletul.” ”În cele din urmă, singura diferență pe care am constatat-o între acești indivizi excepționali și majoritatea celorlalți oameni este că mulți dintre noi tindem deseori să fugim de momentele dificile, să le dăm la o parte sau să ne prefacem că nu există. Vrem cu orice preț să evităm durerea și suferința. Dar am devenit tot mai convins că evitând, negând și temându-ne, alungăm tocmai experiențele ce caută să stimuleze o evoluție a conștiinței noastre.” De asta îmi admir clienții care îndrăznesc să vină la psihoterapie – fiindcă nu mai fug de traumele lor, ci sunt dispuși să își privească suferința în ochi și … să învețe să îi facă față. Autorul își începe cercetările și observațiile sale pornind de la o altă întrebare: ”Dacă orice ființă umană poate fi afectată de traumă, și vindecarea trebuie să fie disponibilă pentru oricine. Poate există o soluție naturală evidentă, disponibilă oricui și oriunde în lume, soluție pe care am trecut-o cu vederea și care poate deschide ușa ce ne-a ținut blocați în propria izolare?” Așa a descoperit valoarea tremurului în procesarea traumei și a inventat metoda TRE care prespune câteva exerciții fizice făcute în picioare și la perete, urmate de întinderea pe spate în timp ce genunchii încep să tremure. Uneori tremurul se extinde si mai sus în corp. Poate fi oprit oricând prin întinderea picioarelor pe podea. Se recomandă sesiuni scurte la început o dată la doua zile în prima lună și apoi de două ori pe săptămână. Cel mai mare avantaj al metodei TRE este că poate fi învățată și auto-aplicată de oricine dacă nu există contraindicații din motive medicale (mai ales în zonele: spate, genunchi, pelvis). Ce mi-a plăcut cel mai mult în toată cartea este abordarea optimistă asupra traumei în viața noastră. Este o idee îndrăzneață pe care o cred și o confirm. În carte o confirmă și experimentul interesant cu puii de găină. Mda, tot la găini ajung :) Este prezentată pe scurt în sub-capitolul ”Tot înainte”: ”Odată ce trauma se abate asupra noastră, nu avem altă opțiune decât să urmăm cale pe care ne-o arată și care ne va transforma viața. Uneori, această cale trece prin noaptea întunecată a neajutorării și lipsei de speranță. Ne înspăimântă, căci ne dezvăluie fragilitatea, precaritatea și vulnerabilitatea condiției umane; sfâșie însăți țesătura identității noastre și ne schimbă radical perspectiva asupra vieții. Tocmai pentru că această experiență traumatică arde podurile ce ne legau de modurile vechi de a gândi ajungem să îmbrățisăm o nouă modalitate de a trăi viața. Vechile moduri de a gândi și de a interacționa nu mai sunt suficiente, un nou mod de a gândi începe să prindă contur. Oamenii care trec prin experiența transformatoare a unui eveniment traumatic par să se reintegreze și să trăiască în propriul corp într-un mod nou, aparte, care îi face să fie mai deschiși la a trăi o dimensiune mai extinsă, cosmică a vieții, într-un mod care nu le era la îndemână înainte. Astfel, trauma este modul în care Universul ajută omenirea să atingă un nivel superior de înțelepciune și de compasiune.” Consider că o astfel de abordare ar facilita mult procesul psihoterapeutic al oricărei persoane, care oricum nu este deloc unul ușor sau rapid, iar în plus avem acum la îndemână și metoda TRE. Pe care sper măcar să o încercați. Video-ul după care mă ghidez eu este acesta: Cu drag, psihoterapeut Mihaela Zaharia