”Arta iubirii începe cu noi înșine. Cel mai bine este să vă focalizați asupra relației supreme pe care o puteți avea: relația cu dumneavoastră înșivă. Cine se iubește pe sine este capabil să își reverse iubirea și asupra altora.”

Când am început să citesc această carte am crezut că voi citi o carte despre relații de cuplu, că doar se cheamă ”un ghid practic al Artei relațiilor”, dar e mult, mult, mult mai mult de atât. Și am înțeles abia după cât de importantă e majuscula din cuvântul ”Artă”.

E tot o carte de înțelepciune toltecă scrisă de don Miguel Ruiz, precum celelalte despre care am mai scris: Cele patru legăminte,  Al cincilea legământ și Vocea cunoașterii, dar e mai aparte.

E atât de minunată încât e foarte dificil de rezumat sau de prezentat. Mi-a luat o săptămână să scriu ceva, deși firește, nu o citesc acum pentru prima dată. 

Ce mi-a plăcut mult e accentul pus pe importanța relației cu noi înșine, într-o relație de cuplu. Ceea ce nu am găsit în nici o altă carte care se adresează cuplurilor.

În viziunea toltecă tot ceea ce credem despre noi înșine și tot ceea ce cunoaștem despre lumea în care trăim nu este altceva decât un vis. Oamenii care au trăit înaintea noastră au creat un  mare Vis exterior, Visul societății umane. Marele vis include toate regulile sociale, toate legile, religiile, culturile, toate manierele în care trăiesc azi oamenii. Pe lângă asta, fiecare om își visează propriul vis. Orice relație este alcătuită din doi visători care au vise diferite. Cine înțelege acest lucru devine responsabil pentru partea sa din relație, adică pentru el însuși. 

Dar realitatea dinăuntrul nostru este iubire pură. Noi suntem Viața. Sinele nostru real nu are nimic de-a face cu Visul exterior. La naștere, mintea emoțională a omului este perfect sănătoasă. Copiii trăiesc în permanență clipa prezentă. Nu se rușinează de trecutul lor și nu sunt îngrijorați de viitor. Copiii mici exprimă exact ceea ce simt și nu se tem să iubească.

Necazul este că adulții din jurul copilului sunt deja bolnavi din punct de vedere mental, iar boala lor este foarte contagioasă. Ei captează atenția copiilor și îi învață să se comporte exact ca ei, îi domesticesc conform Marelui Vis exterior. Înainte de domesticire, oamenii sunt racordați în mod natural pe frecvența explorării și a savurării vieții, ei sunt acordați la iubire. Copiii învață jocul adulților, al Visului exterior, dar își pierd astfel inocența, fericirea, libertatea și tendința înnăscută de a iubi. Apoi încep să perceapă o altă lume, o lume a injustiției, a durerii emoționale, a emoțiilor negative, un Vis al iadului care era deja aici când au apărut ei. Astfel copiii învață să le fie frică să nu fie pedepsiți, apoi învață să se teamă că nu vor primi recompensa și că nu sunt suficienți de buni pentru mama sau pentru tata. Apare nevoia de a fi acceptați și teama de a fi respinși. Și astfel corpul nostru emoțional devine acoperit cu răni care sunt infectate cu otrava emoțiilor negative. Și toți cei din jurul nostru au astfel de răni infectate. 

Atunci când nivelul otrăvirii crește prea mult noi simțim nevoia să ne eliberăm de ea trimițând-o altei persoane prin captarea atenției persoanei respective. De regulă, noi eliberăm otrava noastră emoțională asupra persoanei despre care credem că este responsabilă de nedreptatea comisă asupra noastră, dar dacă aceasta este prea puternică și nu putem să ne descărcăm asupra ei (cum ar fi mama, tata sau șeful), suntem dispuși să o descărcăm asupra oricărei alte persoane numai să scăpăm de ea. Deseori e vorba de copilul sau partenerul nostru. Într-un cuplu, cei doi își ating reciproc rănile și joacă un adevărat ping-pong cu otrava emoțională. Otrava continuă să crească astfel în spirală până într-o zi când unul din ei va exploda. 

Tema de a nu fi suficienți de buni îi face pe copii să învețe să își creeze o imagine pe care o proiectează în exterior, în funcție de ceea ce așteaptă alții de la ei. 
Astfel într-o relație între o femeie și un bărbat există de fapt 6 imagini: imaginea exterioară a femeii pe care încearcă să o proiecteze asupra celor din jur, o altă imagine când rămâne singură și imaginea pe care bărbatul și-o creează despre ea, din perspectiva lui. La fel și în cazul bărbatului. Apoi bărbatul încearcă să își încadreze femeia în imaginea pe care și-a făcut-o despre ea, iar femeia încearcă să îl încadreze în imaginea pe care și-a făcut-o despre el. Cum ar putea cei doi să se cunoască în aceste condiții? Este imposibil. Tot ce pot face este să încerce să își înțeleagă reciproc imaginile.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Încă din copilărie, în mintea noastră se produce o diviziune. O anumită parte se obișnuiește să judece încontinuu, este Judecătorul interior. Cealaltă parte care primește judecata și simte nevoia să fie pedepsită este Victima. Judecătorul și Victima au la bază toate credințele false care ne-au fost impuse în copilărie. Toate acele convingeri care ne fac să suferim reprezintă ceea ce toltecii numesc Parazitul. Hrana parazitului sunt toate emoțiile născute din teamă. Înainte de a fi infectați cu acest Parazit ne bucuram de viață, ne jucam, eram fericiți, așa cum numai copiii mai știu să fie. După ce toate aceste gunoaie sunt aruncate în mintea noastră, noi uităm să fim fericiți. Învățăm rapid că noi avem dreptate și apare nevoia de a ne impune felul de a gândi, ca rezultat al dorinței noastre de a ne proteja imaginea pe care o proiectăm în exterior, dar care nu este reală.  

Într-o relație obișnuită din iad, Parazitul partenerului nostru se aliază cu propriul nostru Parazit împotriva Eurilor noastre reale. În acest fel noi nu mai avem de luptat doar cu propriul Parazit, ci și cu cel al partenerului, care concură cu cel personal pentru a ne face viața un calvar. 

Așadar, după ce ați aflat procesele de bază pe care le trăim în cuplu puteți citi cartea în întregime pentru a afla detaliile acestora și mai ales ce se poate face mai departe pentru a îndeplini adevărata misiune cu care ne-am născut: aceea de a deveni fericiți. Vestea bună este că se poate. Vestea mai puțin bună este că necesită mult efort, pe lângă o motivație puternică și dsciplină mentală. 

Deși am scris mult, nu știu dacă am cuvinte să vă conving cât de importantă este această carte pentru orice cuplu (la început de drum sau nu), dar îmi doresc să fie citită, recitită și aplicată de cât mai mulți oameni ca astfel să existe cât mai multe relații fericite. 

Cartea o găsiți la editura Mix din Brașov și la toate librăriile online. 

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia