”Unul din motivele inconștiente care-i determină pe oameni să meargă la psihoterapeut este nevoia de a fi în prezența cuiva fără ca, în același timp, să se simtă judecați sau jenați. Trăim acum într-o lume în care trebuie să plătim pentru a avea parte de compasiune. Ceea ce ne lipsește cu adevărat este iubirea necondiționată de care am avut parte atunci când am fost foarte mici și pe care acum ne chinuim să o regăsim.”

L-am întâlnit pe Menis Yousry prima dată acum câțiva ani la o conferință în București unde am mers invitată de o prietenă. Nu țin minte mai nimic. După câțiva ani aceeași prietenă mi-a trimis un link cu un interviu cu el pe youtube. Mi-a plăcut enorm de mult! Nu știu ce se schimbase în mine între timp, dar de data asta, ceea ce spunea se potrivea mănușă cu convingerile la care ajunsesem eu în urma ședințelor cu clienții din ultimii ani. Am ascultat ulterior toate interviurile cu el pe care le-am găsit și nu mă mai săturam. Tot atunci am aflat că a scris o carte și că ține și workshop-uri. M-am abținut să mă înscriu la workshop până citesc cartea, dar după ce am terminat-o nu m-am înscris numai eu, ci am înscris-o și pe fiică-mea care avea atunci 15 ani. Firește, am sunat să întreb dacă are voie. Avea, dacă face față la 3 zile de vindecare emoțională de la ora 9,00 la ora 22,00 împreună cu alte 180 de persoane. Știam că face față cu brio, chiar dacă era singurul copil de acolo. Ca urmare, acum și-o amintesc toți ceilalți 180 de oameni pe care i-a(m) impresionat, fiind singurul cuplu mamă-fiică minoră din cele foarte rare care au fost vreodată.

Dr. Menis Yousry este psihoterapeut, psiholog, terapeut sistemic de cuplu si de familie, facilitator de grupuri, speaker international și autor. Este originar din Egipt, a trait mult timp în UK și de câțiva ani locuiește la Cluj. Este creatorul procesului Essence despre care e vorba și în această carte. 

Cartea nu mi se pare o lectură facilă. Presupune un proces de introspecție destul de profund pentru ca informațiile să poată fi descifrate la adevărata lor valoare. O recomand terapeuților, celor care au trecut sau trec printr-un proces terapeutic și celor preocupați cu adevărat de dezvoltarea lor personală. 
Este structurată în două părți și o să încerc să redau pasaje relevante din ambele pentru a face lectura ulterioară mai ușoară. 

Partea I: Conflictul dintre ceea ce intenționăm și ceea ce reușim să facem 
Cel mai mare impact asupra vieții noastre îl au interacțiunile părinte-copil. 
Primii 5 ani din viața noastră este o perioadă de instalare de programe cu care vom funcționa mai târziu. 
Copilul este într-o stare de iubire necondiționată înainte de naștere, cât timp mama îi oferea totul. El își dorește și se așteaptă ca părintele să fie o sursă de confort și iubire, și în loc de asta el are parte de abuz fizic și emotional. (De fiecare dată când menționez experiențele dureroase timpurii, mă refer, de fapt la privarea de iubire). 

Ce sunt amintirile ascunse?
Amintirile ascunse sunt amintiri adânc ascunse în inconștient, dar care se manifestă în prezent atunci când apar stimuli similari, astfel încât pot fi conștientizate numai partial doar prin consecințele lor. Ele pot fi emoții, percepții, reacții fizice sau senzații. Pentru că deseori au avut loc înainte de vârsta de doi ani, ele nu sunt procesate de hipocamp, ca urmare nu sunt puse în trecut, ci rămân la timpul prezent (când le retrăim, nu suntem conștienți că ele sunt din trecut). Astfel ne pot afecta gândurile fără ca noi să fim conștienți de acest lucru pentru că sunt conexiuni neuronale care nu îmbătrânesc odată cu trecerea timpului, ci își păstrează forma inițială.

Dacă experiența nu este procesată de creier, atunci devine o amintire nerezolvată. În consecință creierul va încerca în mod repetat să se întoarcă la acele experiențe pentru a le soluționa. Prin urmare, reacția noastră la orice altă experiență este condiționată de reacțiile nesoluționate din trecut și are întotdeauna un rol protector. 

Ce este Protectorul?
Pentru a se adapta, creierul nostru dezvoltă ceea ce Menis numește Protector, un mecanism de apărare care caută să suprime frica ce o simțim în urma experiențelor dureroase. Este o reacție de reprimare a amintirilor dureroase. 

Rolul Protectorului este de a reprima durerea și frica, de a ne apăra de ele. Ironia este că această luptă atrage situații care corespund fricilor noastre. 

Conștiința umană se bazează pe încheiere și se va strădui să repare tot ceea ce nu este complet. Din această cauză tiparele se tot repetă: ele sunt încercări de a completa, de a definitiva o experiență, deci de a vindeca. 

Adică noi ne scriem propriul nostru scenariu. Regizorul este propriul nostru inconștient care ne dă indicațiile pentru a juca un rol din care este imposibil să ne sustragem. Mai mult decât atât, vom căuta în jurul nostru oamenii care îi reprezintă pe cei care ne-au rănit în trecut, de exemplu și îi vom distribui în piesa vieții noastre exact în aceleași roluri pe care alții le-au jucat în trecut. Jucăm alături de ei aceeași piesă prin interacțiunile de zi cu zi. 

Partea a II a: Procesul vindecării
Ce este esența noastră?
Esența noastră este conștiința noastră din momentul present. Contactul cu esența ființei noastre ne este oferit dacă nu ne împotrivim suferinței. Trebuie să ne cultivăm conștiința faptului că putem face față durerii. Niciodată nu trebuie să încercăm să rezistăm, să ignorăm sau să ne respingem durerea. Trebuie să învățăm să ne acceptăm sentimentele în loc să le reprimăm.

Sentimentele reprezintă punctul de start pentru a ne descoperi esența proprie. Acest lucru se întâmplă pentru că sentimentele sunt prima noastră legătură pe care o avem cu viața, chiar înainte de a gândi. Dacă îi observați pe copii, ei reacționează la ceea ce li se întâmplă în viață mai întâi prin emoții și sentimente și abia mai târziu învață să vorbească și să raționeze. Sentimentele reprezintă abilitatea noastră instinctivă de a răspunde la stimulii din mediul înconjurător. 

Esența noastră este aici și acum, în fracțiunea de secundă de dinaintea celei în care Protectorul ne deturnează și preia controlul asupra comportamentului nostru. Vindecarea poate veni prin conectarea cu senzațiile care au precedat reacția. Adevărata vindecare are loc atunci când ne asumăm riscul de a ne exprima emoțiile. 

Ce și cum facem mai departe, precum și toate detaliile le descoperiți în carte. Aveți chiar și exerciții pe care să le faceți. Însă nu e vorba de a citi, ci de a trăi, de a simți. 

Și la workshop a fost la fel. Nu am luat notițe și nu a existat suport de curs. Da, au fost exerciții, au fost împărtășiri în grup, au fost multe conștientizări, dar au fost și multe lacrimi și multă vindecare emoțională. Îl recomand tuturor. Iar eu aștept să se organizeze cândva și nivelul următor pentru a participa iar dacă găsesc locuri libere (între timp nu am găsit). 

Înscrierile la workshopurile Essence Process (urmează Constanța, Iași și Cluj) se fac aici: http://www.essence-process.com/ro/cursuri/

Cartea  a apărut la editura TREI dar o găsiți și la Emag, Libris, Elefant, Cărturești, etc. 

V-o recomand din tot sufletul,

psihoterapeut Mihaela Zaharia