”În ce privește jobul nu e nimic de zis! Nu sunt îngrijorată pentru viitorul agenției decât dacă tu continui să rătăcești ca un suflet pierdut și rezultatele te obsedează în mod patologic. Ai grijă! Înainte, colegilor tăi le era frică sau refuzau să lucreze alături de tine. Astăzi vin la mine ca să știe ce să facă să te ajute. Credeai că nu ți-a remarcat nimeni ochii roșii dimineața când vii? Sau când pleci în grabă să te încui în toaletă?”

Mi se întâmplă să citesc cărți cărora la final să aleg să nu le fac nicio recenzie. Până acum am știut clar care merită și care nu, firește, din punctul meu de vedere. Acum am ezitat. Îmi pare rău, sunt așteptată ... nu e o carte care să te țină cu sufletul la gură, dar se citește ușor fiindcă e relaxantă. Personal, cred că așteptam mai multă profunzime. Mai ales că subiectul este unul destul de actual: femeia workaholică. Și destul de incitant pentru psihologi și psihoterapeuți. Nu, nu prea prinzi astfel de femei în cabinetul de psihoterapie, ele se duc de regulă la ședințe de coaching pentru că sunt business women. Așadar nu au nevoie și nici timp de psihoterapie decât eventual după mulți ani de succese doar profesionale care în timp duc la ruinarea vieții personale sau a sănătății. Însă ele sunt femeile îmbrăcate la patru ace doar cu haine de firmă, mereu pe tocuri, arătând ca și cum tocmai au ieși de la coafor, mirosind a parfumuri scumpe, mereu legate de un laptop și de un telefon, mereu grăbite, ocupate, ”importante”, în mașini de lux, cu conturi pline și vacanțe exotice o dată la câțiva ani. Femei pe care multe alte femei le invidiază fără să știe ce preț emoțional plătesc pentru fațada perfectă. De multe ori, nici ele nu știu ce preț plătesc pentru a fi o rotiță de lux într-un sistem artificial de consum. De cele mai multe ori, din punctul meu de vedere, ele sunt unde s-au potrivit cel mai bine: fiind de regulă foarte inteligente, ele furnizează sistemului rezultate maxime, productivitate tot mai crescută și încasări tot mai mari, iar sistemul devine sursa exterioară (deseori unică) de furnizare a satisfacerii acelor nevoi emoționale care nu au fost îndeplinite când și cum ar fi trebuit: nevoia de apreciere / de a fi lăudat, nevoia de a te simți important / de a conta pentru cineva, nevoia de simți că aparții unui loc / că faci parte dintr-un grup, nevoia de a reuși / de câștiga. Firește, nu e nimic în neregulă cu aceste nevoi, dacă există conștientizarea lor și dacă modurile de a le satisface nu provoacă dezechilibre în alte arii. Nu mai e în regulă dacă ele sunt doar un paravan pentru a fugi, evita, nega durerea emoțională de a nu fi fost îndeplinite în familia de origine sau într-o traumă anterioară. 

Autoarea romanului, Agnes Martin-Lugand  a lucrat 6 ani ca psiholog pentru protecția copilului înainte de a deveni scriitoare. Cele 5 romane ale sale s-au vândut în două mii de exemplare, devenind cel mai cunoscut romancier din Franța. Este căsătorită și are doi băieți. 

Yaël, personajul din carte este exemplul de femeie de care vorbeam mai sus. 
După ce a terminat facultatea face practică în Paris la o firmă de traduceri și interpretări unde patru luni de zile pierde timpul. Abia așteaptă să termine ca să își ia un an sabatic și să călătorească prin lume. N-a avut decât o singură inițiativă, aceea de a-i șopti la ureche șefului ei, Bertrand traducerea corectă în engleză a unei expresii cu care el avea dificultăți în timpul unei discuții importante cu un client. Dar acest gest i-a adus în ultima zi de stagiatură oferta unui post de interpret cu normă întreaga la firma respectivă. Pe care Yaël o acceptă, engleza fiind punctul forte deoarece a fost crescută într-o familie bilingvă. În același weekend, după petrecerea cu prietenii ei, pentru a sărbători angajarea, unul dintre ei, Marc, dispare. Toți îl caută disperați, ea mai mult decât toți. Nu îl găsește, e plecat. 

Apoi acțiunea cărții sare peste 10 ani. 
”Privirea de cocker a surorii mele îmi revenea fără încetare în minte. Ea nu înțelegea că nu mai aveam la fel de mult timp ca înainte pe care să i-l dedic. Degeaba îi explicasem, nu ajutase la nimic. Pentru ea carierea nu era importantă. Visase întotdeauna să fi institutoare și asta era, asta o amuza. Era conștiincioasă, mai presus de orice îndoială. Dar atât, nu dorea nimic mai mult. De ce și cum putea să se mulțumească cu atât de puțin? Cu mine era altfel; prin agenție descoperisem că puteam să ajung departe  și nimic nu mă putea abate din drum. Voiam să fiu cea mai bună, să dovedesc că puteam să exist prin munca mea, totul condimentat cu o nevoie vitală de a mă autodepăși. Mizam totul pe asta. Pentru mine, nimic nu era imposibil, nimic nu era prea greu. Gestionam totul, oboseala, stresul, diferitele dosare, toate misiunile și toate acestea fără ajutorul nimănui. Eram stăpâna și actrița propriei mele vieți.” 

Yaël e angajată la aceeași firmă, dar acum e mâna dreaptă a patronului. E singură, locuiește de 4 ani într-un apartament de lux, utilat cu cele mai moderne electrocasnice pe care nu le-a folosit niciodată fiindcă niciodată nu are timp să mănânce acasă. Oricum, consideră mâncatul o pierdere de vreme care îi răpește din timpul de muncă. Muncește nonstop. Nu se dezlipește niciodată de laptop și telefon. Singura ”distracție” pe care și-o permite e înotul. Înoată cu telefonul prins de braț într-o husă specială în caz că o sună șeful exact atunci. Nu își ia concediu, are migrene, adoarme cu somnifere și visează să devină asociată în firmă. Poartă mereu doar pantofi cu toc înalt, haine sobre în culori terne. E dură cu clienții, arogantă cu angajații și dispărută din viața socială a prietenilor ei. Până când se întâlnește întâmplător cu Marc, revenit în Paris. 

Apoi începe acțiunea 😊 Amintirile revin. Vechiul Eu începe să își facă apariția. Conflictul interior este lăsat să iasă la suprafață. Sunt chestionate valorile importante în viață. Alegerile sunt puse sub semnul întrebării. Emoțiile încep să câștige teren și să fie simțite.
”Îmi pare rău, sunt așteptată” – începe să nu mai fie replica pe care Yaël o folosește cel mai des. 

Așadar, dacă te regăsești în acest personaj, dacă regăsești persoane cunoscute în acest tipar sau dacă ești interesată de subiect și de o carte relaxantă de vară, o găsești la toate librăriile online. A apărut la editura Trei unde se poate comanda on-line.

Cu drag,
Psihoterapeut Mihaela Zaharia