”Am considerat întotdeauna psihoterapia mai degrabă o vocație decât o profesie. Dacă motivația principală este îmbogățirea, iar nu beneficiul și ajutor dat celorlalți, atunci psihoterapia nu este cariera potrivită.”

Când am început să scriu recenzii, scopul inițial a fost să scriu despre cărți care ar putea ajuta persoanele interesate de psihoterapie și dezvoltare personală. Dar dacă tot am ajuns la 50 de recenzii, în continuare voi scrie și despre cărți pentru specialiști. 
Prima pe listă este Darul psihoterapiei de Irvin Yalom. 

Cartea a fost scrisă când el avea 70 de ani (acum are 89) și este rezultatul a 45 de ani de practică medicală.

Inspirat de cartea ”Scrisori către un tânăr poet” (Rainer Maria Rilke), celebrul medic psihiatru, psihoterapeut si profesor american se adresează tinerilor psihoterapeuți prin 85 de subiecte, scrise cu intenția de a încuraja o relație terapeutică bazată pe implicare, deschidere și egalitate, o relație caracterizată prin autenticitate, respect pozitiv necondiționat, spontaneitate și empatie. Sfaturile lui sunt doar o completare a unei formări psihoterapeutice.

Pentru el psihoterapia este un act spontan în care relația este dinamică și se dezvoltă continuu și care cuprinde o succesiune de experiențe și examinări ale procesului. 

Psihoterapia existențială pe care o practică este o abordare terapeutică dinamică ce se concentrează asupra neliniștilor care își au rădăcinile în existență (moartea, singurătatea, sensul vieții și libertatea) și care consideră că forțele inconștiente influențează funcționarea conștientă.

Consideră că un terapeut eficient nu ar trebui niciodată să încerce să forțeze discuția către un anumit conținut, terapia nu trebuie să se bazeze pe teorie, ci pe relație.

Recomandă pluralismul terapeutic în care intervențiile eficace sunt rezultatul unor abordări diverse de terapie. 

Îngrijorarea lui principală este că tinerii psihiatri abandonează psihoterapia și devin doar niște psiho-farmacologi, pentru că asigurările medicale decontează doar sume minime pentru psihoterapie. 

Cele 85 de subiecte care pot fi parcurse în ordine sau aleatoriu sunt grupate în 5 secțiuni. Prima este dedicată relației terapeut – pacient, a doua parte intră în conținut și prezintă metode de explorare a neliniștilor existențiale, a treia se referă la probleme care pot să apară, a patra se ocupă de vise și a cincea tratează pericolele și privilegiile muncii de psihoterapeut. 

Este o lectură obligatorie și binevenită oricârui psihoterapeut. 

Mi-au plăcut capitole precum: 

Înlătură obstacolele din calea dezvoltării personale

Evită diagnosticele
”Care terapeut nu a fost uimit de faptul că este mult mai ușor să pui un diagnostic DSM IV după primul interviu decât mai târziu, să zicem după a zecea ședință, când cunoștințele despre individ sunt mult mai multe?”

Psihoterapeutul și pacientul ca ”tovarăși de drum”

Empatia: privește pe fereastra pacientului

Pacientul trebuie să conteze pentru tine – nu știu dacă aș putea să lucrez cu pacienți care nu contează pentru mine. 

Recunoaște-ți greșelile

Creează o terapie nouă pentru fiecare pacient

Participă la programe de terapie personală
”Terapeuții trebuie să-și cunoască propria parte întunecată și să poată empatiza cu toate dorințele și impulsurile omenești. Procesul terapeutic ne cere să exploatăm cea mai bună sursă de informații sigure despre pacient: propriile noastre sentimente. Cel mai valoros instrument al psihoterapeutului este propriul sine. Terapeutul trebuie să le arate pacienților drumul prin exemplul personal. Auto-explorarea este un proces ce durează toată viața și recomand ca terapia să fie cât se poate de profundă și să se desfășoare pe o perioadă cât mai lungă – și terapeutul să participe la ședințe de terapie în diferite etape ale vieții.”

Psihoterapeutul are mulți pacienți, pacientul are un singur psihoterapeut

Conceptul de aici – și – acum

Folosește-ți propriile sentimente ca sursă de informații

Ce minciuni mi-ai spus?

Ecranul gol? Uită de el! Fii real!

Mecanismul terapiei, fii transparent!

Fii conștient de ”vindecarea înșelătoare”

Despre facilitarea parcursului pacientului dincolo de limitele la care ai ajuns tu

Dezvăluirea vieții personale a terapeutului
”Dacă s-ar măsura pe o scală gradul de auto-dezvăluire a terapeutului, sunt sigur că m-aș situa în partea de sus. Și totuși, niciodată nu am avut sentimentul că am dezvăluit prea mult. Dimpotrivă, întotdeauna când am împărtășit lucrurile despre mine, am facilitat terapia.”

Feedbackul în psihoterapie

Ajută pacienții să își asume responsabilitatea

Niciodată (aproape niciodată) nu lua decizii în locul pacientului

Facilitarea conștientizării prin sfaturi

Condu terapia ca pe o ședință continuă 

Fă însemnări despre fiecare ședință

Încurajează auto-monitorizarea

Când pacientul plânge

Ia o pauză între pacienți

Exprimă-ți dilemele în mod deschis

Tehnici de accelerare a terapiei

Terapia ca repetiție generală pentru viață

Nu-ți fie teamă să îți atingi pacientul

Urmărește activ aspecte legate de aniversări sau subiecte legate de etapele vieții

Investigarea programului zilnic al pacientului

Stai de vorbă cu cealaltă jumătate

Visele. Folosește-le!

Atenție la riscurile profesionale

M-a intrigat capitolul Fă vizite la domiciliu! care mi-a adus aminte că mama mea, medic pediatru făcea mereu vizite copiilor când eram eu mică și că am citit în cărți că pe vremuri și învățătorii făceau vizite acasă elevilor, dar nu m-am întrebat niciodată dacă aceasta a fost sau poate fi o practică și pentru psihoterapeuți, așa cum susține Irvin Yalom: 

”Am făcut câteva vizite la domiciliul pacienților. Mult prea puține – având în vedere că toate s-au dovedit utile fără nici o excepție. Fiecare vizită mi-a oferit informații despre laturi ale pacienților pe care altfel nu le-aș fi cunoscut niciodată.”

M-am regăsit în fragmente precum: 
”Dacă terapeutul nu se schimbă, atunci nici pacientul nu se schimbă.”
”Toate comentariile trebuie să treacă un test: Este aceasta în interesul pacientului?”
”Terapeuții începători trebuie să învețe că există momente când este necesar să stăm în tăcere.”

Și am înțeles că e ok să ții la clienții tăi și ei la tine 😊
”Legătura terapeutică poate deveni atât de puternică – se dezvăluie atât de mult, se pun atâtea întrebări, se dăruiește atât de mult, se înțelege atât de mult – încât apare iubirea, nu doar din partea pacientului, ci și a terapeutului, care trebuie să țină iubirea în tărâmul caritasului și să nu o lase să alunece în eros.”

Ca urmare, dacă ești sau vrei să devii psihoterapeut sau dacă ești sau vrei să fii client de psihoterapie, această carte îți va prinde bine cu siguranță. 

Cartea a apărut la editura Vellant și o găsiți pe site-ul editurii, dar și la Libris, Cărturești, Elefant, Emag, etc. 

Cu drag,

psihoterapeut Mihaela Zaharia